Lovitura de grație pentru românii plecați la muncă în străinătate

Anul 2016 a adus și modificări importante prevăzute în noul Cod Fiscal. Cei vizați de schimbare sunt românii plecați la muncă în străinătate. Prin noile reglementăti în vigoare aducem la cunoștință persoanelor care nu au rezidență în România sunt obligați să își exercite
drepturile cetățenești prin plata contribuției integrale la CAS. De asemenea, începând din anul în curs, acestea nu vor mai fi coasigurate de o persoană din familie care contribuie la sistemul de sănătate. Toți românii din străinătate sunt obligați, în conformitate cu noile modificări ale Codului Fiscal, să achite o contribuţie în cuantum de 5,5% din salariul minim valabil în anul respectiv (2016).

De asemenea, au obligaţia să se declare la ANAF pentru a fi luaţi în evidenţă, în termen de 15 zile de la data când nu realizează venituri, conform art. 180 din noul Cod fiscal. Plata contribuţiei se poate face trimestrial, în data de 25 a ultimei luni din trimestrul respectiv. În caz contrar, aceștia vor suporta rigorile legii.

Ce trebuie să facă românii care lucrează în străinătate cel puţin şase luni?

Potrivit articolului 59 din noul Cod fiscal, o persoană fizică cetățean român, ce știe că va părăsi teritoriul României pentru mai mult de 183 de zile și este interesată să își modifice rezidența fiscală, va depune o declarație pentru renunțarea la rezidența fiscală.

Însă, până la momentul schimbării rezidenței fiscale, o astfel de persoană va plăti, către bugetul de stat din ţara noastră, impozitul pe veniturile realizate atât din România, cât și din străinătate.

„Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din
România, cât şi din afara României, până la data schimbării rezidenţei. Această persoană are obligația completării și depunerii la autoritatea competentă din România a formularului prevăzut la art. 230  alin. (7), cu 30 de zile înaintea plecării din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive și va face dovada schimbării rezidenţei fiscale într-un alt stat”, scrie în documentul amintit.

Potrivit consultantului fiscal Adrian Benţa, rezidenţii statelor cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri trebuie să îşi dovedească rezidenţa fiscală printr-un certificat de rezidenţă emis de către autoritatea fiscală competentă din statul străin sau printr-
un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform egislaţiei interne a acelui stat. Acest certificat/document este valabil pentru anul/ anii pentru care este emis.

Cât priveşte persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, aceasta este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi în următorii trei ani calendaristici.

Opinia dvs.