Mesaj cu prilejul Zilei Naționale al Președintelui MP Brașov, Mihai Costel

Mesaj cu prilejul Zilei Naționale al Președintelui MP Brașov, Mihai Costel

Aceaste rânduri scrise cu prilejul aniversării Zilei Naționale a României se doresc a fi mai puțin o serie de constatări și încercări de răspunsuri la unele realități și întrebări dure pe care prezentul istoric le ridică, fără să ne ceară voie, ci mai degrabă un apel la conștiința națională greu încercată de evoluția evenimentelor de pe plan intern dar și extern din ultima perioadă de timp.
Asistăm astăzi la o perioadă de resetare a configurației de putere de pe scena relațiilor internaționale dublată de testarea maximală a rezistenței tuturor structurilor Uniunii Europene în chiar esența principiilor sale funcționale și indirect a modalităților de acțiune convergentă a mecanismelor alianței Nord-Atlantice. Sunt vremuri în care clasica politică mioritică de tip tergiversativ-evazivă nu mai poate fi utilizată fără să afecteze ireversibil traiectoria viitoare a țării noastre în competiția pentru un loc onorabil între statele civilizate ale lumii și ale Europei în mod deosebit. Noi ca națiune riscăm să fim (oare a câta oară?) în contratimp cu șansele pe care istoria ni le scoate în față și în pericolul de a asista la cristalizarea unei paradigme a eșecului în ceea ce privește coerența, știința și mai ales voința politică de a alege și a acționa în sensul ,,interesului istoric”. Iar dacă vorbim de șanse istorice și maturitate politică amintesc că, spre exemplu, începând cu anul 1866 Statele Unite ale Americii, după un devastator război civil, au început o nemaipomenită ascensiune economică și tehnologică care avea să o aducă încă de atunci pe primul loc între statele lumii moderne pe când noi abia reușeam să punem la punct o Constituție după un model belgian mult anterior anului de referință 1848!
De asemenea, cu cât ne apropiem de prezent, există suficiente momente care, cumulat, pot zugrăvi o așa-numită ,,vocație a ratării” generată de politicile de țară prezente sub diferite forme în platformele program a mai tuturor partidelor postdecembriste. Revoluția din ‘89, Mineriadele, tergiversarea aderării la NATO și Uniunea Europeană, reforme neconcludente și un cadru socio-politic sufocat de corupție și incompetență, toate acestea au făcut să pierdem viteză și timp prețios în concurența cu statele dezvoltate ale Europei dar mai ales cu cele aflate în vecinătatea noastră geografică.
Azi, după alte câteva proiecte de politică externă, inițial bine conduse dar inabil continuate sub ultima guvernare, nu suntem într-o situație mai fericită. Cu un Președinte mai degrabă discret și lipsit de ,,nerv contextual”, cu un executiv care a pornit cu stângul într-o aventură a guvernării, cu un corp politic reciclat din 4 în 4 ani, ineficient, lax și profund contestat de societatea civilă, cu instituții ale statului care, prin mișcarea centrifugă generată de acțiunile unor grupuri de interese politico-economice, se află într-o stare maladivă cronicizată, cu un DNA de tip „teatral-robespierrist”, România lui 2015, după patru ani de guvernare USL, se prezintă mai mult ca o țară neguvernabilă.
Ce este de făcut? Este oare Romania astăzi în stare de a juca inteligent un rol diplomatic consistent în conjunctura externă generată de criza refugiaților, amenințarea permanentizată a terorismului islamic, conflictul înghețat din Ucraina, soluționarea parțială și temporară a colapsului financiar grec sau oscilațiile politice din Republica Moldova? În sensul celor afirmate mai sus răspunsul ar fi că țara noastră este ,,condamnată” să reușească în acest demers, știut fiind faptul că doar în perioade istorice de criză generalizată și nu doar regională, se pot realiza vechi idealuri naționale așa cum este unirea Basarabiei cu Patria Mamă! Obiectivul unionist este singurul obiectiv major de politică externă realist în aceste timpuri. Dacă în ciuda oricăror eforturi, spațiul Schengen este ceva care eventual ,,ni se oferă”, proiectul unirii cu Republica Moldova este un obiectiv care stă în puterea noastră să-l materializăm.
Pe plan intern, un ,,obstacol istoric”, în mod paradoxal, am putea fi chiar noi înșine prin modul superficial și fugitiv de a reforma clasa politică și de a crea în sfârșit o legătură organică între elitele politice reale și societatea românească, pe toate nivelurile sale de manifestare.
Soluția care ne poate salva de noi înșine este reprezentată, în accepțiunea mea, de o reală și radicală asanare a clasei politice actuale prin crearea unui sistem al performanței politice care să urmărească, individual, activitatea fiecărui politician care ocupă o demnitate publică și care să fie public, un fel de raport de activitate explicit asumat și permanent actualizat. Astfel ne vom putea asigura că scena politicii românești nu va fi doar o arenă a jocurilor politicianiste ci un spațiu sănătos al exercițiului elitelor sociale. Și aceasta nu doar pe plan central ci și local.
În încheiere doresc să urez compatrioților mei un călduros „La mulți ani!” și să-i asigur că nu voi înceta să-i reprezint cu dăruire și onestitate, să promovez și în viitor, cu hotărâre neclintită, interesele comunității locale și ale țării.
La mulți ani, România!
La mulți ani, români!

Costel Mihai
Președinte Mișcarea Populară Brașov

Opinia dvs.