Un nou an universitar, aceleaşi vechi metehne

 

Joi, 1 octombrie, începe un nou an universitar, care nu aduce nimic nou în planul calităţii şi seriozităţii pregătirii universitare.

Nu s-a schimbat mare lucru în caracterizarea universităţilor drept „fabrici de diplome”.

Mai mult, guvernul a aprobat „dintr-un foc”, luna trecută,  distribuirea a 70.000 de diplome universitare, de la programe de studii neacreditate, în special de la Universitatea Spiru Haret. Nimeni nu răspunde cu funcţia şi cu puşcăria, pentru că ministerul Educaţiei a  acceptat derularea acelor programe neacreditate, fără nici o reacţie, acceptând ca studenţii să fie păcăliţi de universităţi.

Din păcate, doar  piaţa muncii joacă rol de reglator de ultimă instanţă, care spune studenţilor că diplomele,  fără competenţe câştigate, nu mai sunt recunoscute de către angajatori, indiferent de numărul de ştampile. Pierd timpul şi banii pentru diplome care nu valorează nici cât cartonul pe care sunt tipărite.

Dacă doar finanţarea bugetară insuficientă ar fi cauza, de ce în universităţile private avem de 5 ori mai puţini studenţi înmatriculaţi în 2013 faţă de 2008?

Nu, finanţarea mai bună, fără mecanisme şi sisteme de evaluare a eficienţei cheltuirii banilor, nu produce progres. Banii dispar ca apa în nisip.

De ce doar jumătate dintre studenţii din anul întâi ajung să finalizeze studiile universitare? Pentru că se lămuresc pe parcurs că nu câştigă în universităţi competenţele cerute în piaţa muncii.

Agenţia Naţională de Evaluare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), a decis că trei sferturi dintre universităţile româneşti merită nota maximă, „grad ridicat de încredere”. Doar că studenţii şi candidaţii la studenţie nu se uită la astfel de clasamente, şi bine fac.

ARACIS se află din start într-un grav conflict de interese, funcţionarii săi fiind plătiţi şi de universităţile pe care sunt chemaţi să le judece. Cum să fie obiectivi?

De aici a pornit şi iniţiativa ministrului Funeriu, de a implica agenţii străine în clasificarea universităţilor româneşti după calitate, bază a finanţării bugetare.

A iscat un astfel de scandal, astfel încât, după venirea la guvernare a USL, totul a fost aruncat peste bord.

Soluţia este pe cât de simplă, pe atât de nedorită, aplicată în America şi în alte ţări: singurul criteriu de evaluare a universităților să fie numărul absolvenţilor intraţi în piaţa muncii, în specialitatea urmată şi nivelul de salarizare. Dincolo de acest criteriu este doar fum, bun de ascuns adevărul.

Ultimă găselniţă a guvernului:  amânarea plecării din învăţământul superior, la 30 septembrie 2015,  a cadrelor didactice fără doctorat, în număr de circa 3000.

Prevederea a fost inclusă în Legea Educaţiei Naţionale din 2011, au trecut 4 ani şi cadrele didactice în cauză n-au reuşit să-şi termine doctoratul.  Atunci cum sunt în stare să predea studenţilor ultimele evoluţii în ştiinţă şi din explozia tehnologică?

În acelaşi timp, universităţile trântesc uşa în nas absolvenţilor cu doctorate la universităţi celebre din ţările cu învăţământ superior dezvoltat, ca să nu tulbure clanurile şi găştile formate în universităţi.

Dacă şefii din educaţie, conducerile universităţilor, nu vor înţelege că procesul de respingere a învăţământului superior se va accentua, vor rămâne fără studenţi, care au acum acces şi la universităţi din ţările Uniunii Europene.

Alegerea e simplă şi uşor de făcut.

 

 

 

 

Opinia dvs.