Theodor Paleologu: Propun un pact anti-PSD ca un „cordon sanitar”

Prezentăm interviul integral acordat de Theodor Paleologu agenţiei News.ro:

Domnule Theodor Paleologu, sunteţi candidatul PMP la alegerile prezidenţiale de peste două luni, 70 de zile mai sunt. Care va fi sloganul dvs. în campanie?

Theodor Paleologu: Nu am gândit un slogan deocamdată. O să vedeţi la timpul potrivit şi nu cred că sloganul e lucrul cel mai important. Important este că defilez cu nişte valori, că propun nişte idei pentru ameliorarea funcţionării statului, pentru societatea românească. Cred că sunt mult mai importante decât sloganele. Sunt slogane mincinoase, cum a fost „România lucrului bine făcut” sau „România normală”. Ce e aia „România normală”? Eu nu cred că trebuie să ne concentrăm pe slogane, pe lozinci, ci pe idei, pe propuneri, pe lucruri care chiar au aderenţă la concret. Oamenii chiar s-au săturat de slogane şi de lozinci goale de conţinut.

Aţi menţionat între temele majore pe care le veţi susţine în campania electorală educaţia în primul rând, în al doilea rând politica externă şi ce alte teme importante vreţi să abordaţi?

T.P.: Temele care derivă din fişa postului, plus manierea de a umple această funcţie. În fişa postului e foarte clar că preşedintele este şeful diplomaţiei şi al armatei, deci are responsabilităţi esenţiale în materie de diplomaţie şi de apărare. Pe de altă parte, precizează Constituţia, preşedintele e un mediator, iar această noţiune de mediator de fapt deschide foarte multe uşi. Este o formulare vagă să-i spunem sau, în orice caz, generoasă, pentru că permite o interpretare foarte largă a rolului pe care preşedintele vrea să-l joace. De exemplu, spune Constituţia, preşedintele este mediator între puterile statului, între stat şi societate. Eu aş adăuga mediator totodată între diferitele categorii sociale din România. Cred, pe de altă parte, că el trebuie să medieze şi în sensul construirii de punţi între România şi alte ţări, de punţi în interiorul societăţii. În Roma Antică exista această noţiune de pontifex şi eu cred că preşedintele trebuie să clădească punţi, să clădească poduri în interiorul societăţii, între România şi restul lumii.

Pe de altă parte, chiar dacă preşedintele nu are atribuţii executive, el poate totuşi influenţa foarte mult direcţia ţării. El dă o direcţie, propune o viziune şi apoi poate negocia un consens pe baza căruia anumite lucruri să se facă. În toate domeniile. El nu are atribuţii în materie de transporturi, de exemplu. Nu el construieşte autostrăzi, dar construirea autostrăzilor poate fi un aspect important al strategiei pe termen lung, nu introducând în discuţii din CSAT, nu aşa se rezolvă problema autostrăzilor. Autostrăzile sunt parte dintr-o strategie de ansamblu pentru societatea noastră, pentru investiţiile pe care vrem să le facem. Chiar dacă, repet, preşedintele nu are atribuţii în materie de politică economică, el poate negocia o largă coaliţie în care anumite principii economice, anumite principii de politică economică sănătoase să fie condiţia pe care se negociază respectivul acord.

Eu cred foarte mult că România are nevoie de dezvoltare prin consens. Nu ne putem permite să schimbăm regulile precum cămaşa sau ciorapii. E nevoie de continuitate, e nevoie de predictibilitate. Toată lumea asta spune în lumea întreprinzătorilor, în lumea corporatistă, toţi vor continuitate şi predictibilitate. Statul român e imprevizibil. Or, lucrul ăsta trebuie să se termine şi e o chestiune absolut esenţială, în care eu mă voi angaja sută la sută, chiar dacă, repet, preşedintele nu are atribuţii executive, dar el poate influenţa enorm de mult, cu condiţia să-şi bată capul, să nu fie un preşedinte feneant.

Aţi vorbit inclusiv de Armată, care este în atribuţiile preşedintelui, şi de consens. Dar am văzut că exact în acest domeniu în care şeful Armatei a fost contestat în instanţă. Consensul nu s-a putut obţine nici măcar în CSAT.

T.P.: Nu e în regulă.

Cum credeţi că puteţi să obţineţi consens, dacă aveţi un guvern care nu e de aceeaşi culoare politică?

T.P.: La ce guvern vă referiţi?

Depinde ce guvern rezultă din această criză. De exemplu, în criza politică de acum, dacă aţi fi la Cotroceni, dvs. ce aţi face?

T.P.: Eu nu m-aş afla în situaţia în care se află Iohannis, şi el însuşi a creat această situaţie, numind-o pe Dăncilă. Eu nu aş fi numit-o pe Viorica Dăncilă prim-ministru. Nu are ce căuta, nu e competentă, este zero barat. Eu nu aş fi numit în bătaie de joc un asemenea prim-ministru. Şi s-a potcovit cu dna Dăncilă care văd că acum îi dă multă bătaie de cap. La vârful statului avem haos şi dihonie pe următoarele trei luni. De altminteri, convingerea mea e că dna Dăncilă va avea un rezultat în noiembrie care o va obliga să se retragă…

Să se retragă din viaţa politică?

T.P.: Bine ar fi să se retragă cu totul din viaţa politică, dar nu e treaba mea. Să ne înţelegem, nu dau sfaturi, dar în orice caz din fruntea Guvernului cred că va fi obligată să se retragă.

Deci credeţi că acest guvern va rezista până la alegerile prezidenţiale.

T.P.: Probabil da, pentru că se va lupta pentru putere cu o energie demnă de o cauză mai bună, făcând foarte multe pagube. Partea proastă este că aceste ambiţii personale au un cost foarte mare pentru o ţară.

Dvs i-aţi şi cerut să-şi delege atribuţiile pentru că e în campanie electorală…

T.P.: Da, nu să-şi dea demisia, dar măcar să-şi delege atribuţiile pentru că este absolut indecent, inacceptabil să se plimbe pe peste tot cu ce a mai rămas din miniştri. Cine mai guvernează România dacă dna Dăncilă se duce peste tot cu ministrul de Interne după ea? E ridicol. Cu ministrul de Finanţe… Şi utilizează elicopterele din dotare şi vede România de sus. De acolo de sus probabil se vede cu totul altfel, nu se vede realitatea de pe drumurile patriei.

Şi cui să delege atribuţiile?

T.P.: Asta e treaba ei.

Avem un guvern în care mulţi miniştri sunt delegaţi sau vor fi delegaţi şi la alte ministere.

T.P.: Şi asta arată că această ţară nu mai e guvernată, că e ţara lui Papură Vodă, că e un sat fără câini. Nu se poate aşa ceva. Dar şi în alte domenii România face figură de sat fără câini. Vi se pare normal că pleacă tot felul de infractori în alte ţări şi SIE nu e în stare să îi aducă înapoi în ţară? Este inacceptabil aşa ceva.

Şi în acest domeniu, în privinţa combaterii infracţionalităţii, vă doriţi o implicare a preşedintelui?

T.P.: Să ne înţelegem, preşedintele nu are atribuţii executive, dar preşedintele face anumite numiri şi poate veghea la modul în care acţionează cei pe care i-a numit.

„Trebuie curăţat puroiul din universităţile româneşti”

Revenind la temele dvs. majore, aţi spus că educaţia este o temă importantă. Am văzut că şi preşedintele Klaus Iohannis a început mandatul cu proiectul „România educată”…

T.P.: …şi nu prea văd ce s-a ales din asta. Eu vă vorbesc din punctul de vedere al unui profesor cu peste 20 de ani de experienţă şi nu doar în România. Eu am predat în America, în Franţa, în Germania, în Danemarca şi, evident, în România. Mai mult de atât, sunt antreprenor în domeniul educaţiei. Am reuşit ceea ce scepticii considerau imposibil, şi anume să trăiesc din filosofie, din cultură clasică, predau cursuri de retorică, de istorie – istorie diplomatică, istorie intelectuală – şi merge foarte bine. Am demonstrat că se poate, că există lume care îşi doreşte aşa ceva în România.

Consider că Legea educaţiei este dezastruoasă, pentru că instaurează un monopol al Ministerului Educaţiei pe curriculă. Deci monopolul curricular este un dezastru. Trebuie eliberată educaţia, în această ţară, de monopolul pe care îl impune Ministerul Educaţiei. Sunt adeptul competiţiei, al diversităţii şi mai cu seamă un adversar, un duşman implacabil al imposturii academice. Dacă o instituţie a acordat doctorate plagiate, acea instituţie trebuie desfiinţată. Cum este Academia de Poliţie. 75 la sută din doctoratele de la Academia de Poliţie sunt suspectate de plagiat. Această instituţie nu mai are niciun fel de legitimitate. Ea trebuie desfiinţată şi reînfiinţată pe base sănătoase. Trebuie curăţat puroiul din universităţile româneşti.

Pe de altă parte, mai e un lucru foarte important. Toată lumea vorbeşte despre educaţie. Vorbeşte Iohannis, vorbeşte Dăncilă, toată lumea vorbeşte despre educaţie, însă nu aud deloc oameni care să se întrebe care este rostul educaţiei, care sunt scopurile educaţiei, ce vrem să obţinem prin educaţie. Iar aici răspunsul meu e cât se poate de simplu: avem două obiective majore în privinţa educaţiei. Unu, autonomia, doi, transmisiunea moştenirii. Şi acum să vă explic despre ce este vorba. Am spus-o de mai multe ori, o voi repeta până la ultima mea suflare, pentru că este un lucru extrem de important pentru România. Autonomie intelectuală, autonomie morală, autonomie profesională. Ce înseamnă autonomie profesională? Înseamnă că absolventul unei şcoli trebuie să fie capabil să-şi câştige viaţa, să ştie să facă ceva. Autonomie intelectuală înseamnă dezvoltarea gândirii critice, înseamnă capacitatea de a gândi cu mintea ta, de a spune din capul tău ce gândeşti şi să argumentezi. Uitaţi-vă la preşedinte şi la primul ministru. Ei simbolizează eşecul unui anumit tip de educaţie, în care elevii, studenţii nu învăţau să gândească cu mintea lor. Ce vedem? Preşedintele şi primul ministru citesc în permanenţă fiţuici scrise de alţii. Asta arată falimentul unui anumit tip de educaţie, pe care trebuie să îl schimbăm.

Autonomia este o valoare absolut centrală în educaţie, dar, pe de altă parte, avem şi moştenirea – moştenirea intelectuală, culturală, istorică. Această moştenire trebuie transmise. Deci cele două aspecte, autonomia şi moştenirea sunt pilonii pe care trebuie să construim o educaţie sănătoasă şi numai prin educaţie ne vom putea însănătoşi ca naţiune.

Şi cum poate preşedintele, despre care aţi spus şi dvs. că nu are puteri executive, să implementeze un astfel de proiect?

T.P.: În primul rând, el trebuie să gândească cu mintea lui şi să fie în stare să definească obiectivele. Aţi auzit până acum un preşedinte al României în ultima vreme să spună lucrurile acestea în acest mod? E adevărat că Traian Băsescu a iniţiat acea comisie prezidenţială care a făcut propuneri importante şi Funeriu a făcut lucruri bune în materie de educaţie, dar eu cred că nu-i suficient. Eu cred că discuţia trebuie adusă la aceste noţiuni fundamentale. Care sunt scopurile educaţiei, ce vrem de la educaţie? Şi de aici derivă o mulţime de lucruri foarte practice. Pare teoretic ce spun, dar de fapt are implicaţii concrete în curriculă, în modul în care se predă, în modul în care sunt formaţi profesorii. Deci, o sumedenie de lucruri derivă din aceste concepte clare, cum spune Descartes, concepte clare şi distincte. dacă nu gândeşti clar, nu ai cum să acţionezi decât bezmetic. Or, eu asta vreau să aduc: claritate şi limpezime în definirea obiectivelor naţionale.

Şi cine la pune în practică?

T.P.: Guvernul.

Guvernul PSD, guvernul…?

T.P.: Cred că şi Guvernul PSD e în stare să facă lucruri, adică PSD nu se rezumă la grupul infracţional care a pus mâna pe putere prin Dragnea, să ne înţelegem. Cred că există resurse umane valabile în PSD, dar în momentul de faţă PSD este compromis de tot ce au făcut în ultimii ani. Mă refer la ultimii trei ani în mod special, din 2016 încoace, care este o perioadă sinistră în istoria post-decembristă a României. Dar, de asemenea, mă refer şi la perioada USL, la perioada Ponta şi restul de persoane, care au făcut foarte mult rău. Ponta a distrus instituţii, a distrus Institutul Cultural Român, în diplomaţie a făcut lucruri absolut inacceptabile. Deci e vorba de o perioadă neagră, întâi neagră şi apoi foarte neagră, ca să vorbim pe scurt de cei şapte ani, mă rog şase de fapt, de dominaţie PSD în România.

Eu cred că PSD trebuie ţinut în carantină. Eu propun un pact anti-PSD, constituirea unui adevărat cordon sanitar, pentru că PSD trebuie să îşi revină. Dacă PSD vrea să fie un partid stimabil, mă rog, stimabil, un partid cu care să se poată lucra, trebuie să întoarcă pagina relelelor făcute în ultima vreme. Şi mai e un lucru, Legea partidelor politice are un articol care vorbeşte despre desfiinţarea partidelor politice. Uitaţi-vă la articolele respective şi spuneţi-mi dacă nu cumva se aplică PSD. Ei trebuie să-şi pună problema. Dacă un partid nu mai acţionează în virtutea principiilor asumate, este prevăzut în Legea partidelor politice, măcar să-şi pună această întrebare: dacă nu cumva modul în care s-au comportat în ultimii ani îi pune deja în afara legii.

Credeţi că ar trebui desfiinţat PSD?

T.P.: Cred că discuţia este una legitimă, ţinând cont de modul în care s-au comportat în ultimii 3 ani şi cei 3 de guvern Ponta, dar mai cu seamă în ultimii ani, în care au distrus instituţii, în care nu şi-au văzut decât de interesele lor şi de faptul că statul a fost luat prizonier de agendele personale ale unor oameni cu probleme penale. Acest lucru este foarte grav şi discuţia ar fi legitimă în privinţa acelor articole din legea partidelor politice care vorbesc despre desfiinţarea partidelor.

„Doamna Dăncilă e o persoană neconflictuală e cea mai gogonată minciună pe care a spus-o Dragnea şi a spus multe minciuni gogonate”

În condiţiile actualei configuraţii din Parlament – Parlamentul rămâne deocamdată cu această configuraţie -, la acest pact pe care dvs. îl propuneţi cine ar putea să se ralieze? Cine ar putea să facă parte dintr-un proiect care să reformeze statul?

T.P.: PNL, USR, PMP evident, UDMR…

UDMR a susţinut şi guvernul PSD-ALDE.

T.P.: Sigur, evident că da. Absolut, aveţi perfectă dreptate. Şi mai e ceva: România are profundă nevoie de alegeri anticipate. Ştiu că e foarte greu, ştiu că e foarte greu, ştiu că din păcate Constituţia noastră este contradictorie. Ea prevede posibilitatea alegerilor anticipate, dar prevede teoretic, pentru că de fapt este extrem de greu de obţinut un asemenea rezultat. Eu cred că este în interesul tuturor să meargă în alegeri, inclusiv în interesul PSD. Pentru că dacă PSD se cramponează în mod indecent de putere, va merge spre dispariţie. Deci, PSD trebuie să-şi pună problema dacă vrea să mai existe ca partid. E o chestiune de to be or not to be. Eu cred că i se aplică deja prevederile din Legea partidelor politice privind desfiinţarea. Deci să-şi bage minţile în cap, să vadă lucrurile aşa cum sunt, ce au făcut în ultimii ani şi dacă vor să dispară ca partid… Vă dau un exemplu, după europarlamentare, Tsipras (Alexis Tsipras, fostul premier grec – n.r.) a organizat alegeri anticipate. Să ne înţelegem, eu nu sunt un fan de-al lui Tsipras, nu-l admir pe Tsipras, dar a procedat corect, a procedat aşa cum procedează un om politic responsabil căruia îi pasă de ţara lui şi de partidul lui. Care au fost rezultatele? A pierdut alegerile, ceea ce era de prevăzut, dar a pierdut în mod decent, cu peste 30%. Vrea PSD să coboare sub 15%? Atunci să o ţină tot aşa, cu Dăncilă.

Când credeţi că ar putea fi organizate cel mai repede?

T.P.: Ele nu trebuie să cioncidă cu alegerile locale.

Şi atunci când? Se vorbeşte de martie, credeţi că e fezabil?

T.P.: Nu ştiu dacă e fezabil în imediat, că nu asta e problema, când, care dată, martie, februarie. Dar e nevoie de alegeri anticipate. Dacă să fie în martie sau în februarie, asta e altă discuţie. Trebuie făcute rapid alegeri anticipate, pentru că pur şi simplu altminteri ne îndreptăm spre o situaţie explozivă, realmente. Situaţia riscă să devină explozivă, dacă dna Dăncilă se aşarnează şi se cramponează de putere. Adică ideea că dna Dăncilă e o persoană neconflictuală e cea mai gogonată minciună pe care a spus-o Dragnea şi a spus multe minciuni gogonate. Această persoană este dihonia în persoană, este discordia, pentru că uitaţi-vă ce generează în jur, numai scandal. Vă repet, ţara riscă să explodeze. Cine era prim-ministru pe 10 august 2018? Nu cumva dna Dăncilă? Sigur, ea ne spune că era în vacanţă. Nu vacanţele ei mă interesează, ci faptul că Guvernul condus de ea a fost violent. Asta este grav şi pentru asta trebuie să răspundă inclusiv dna Dăncilă, chiar dacă era în vacanţă. Nu asta mă interesează, unde era dânsa, ci faptul că Guvernul condus de ea a procedat în mod abuziv şi violent. De aceea vă spun că numele adevărat al dnei Dăncilă este Discordia, asta este realitatea.

Spuneţi că situaţia este explozivă. Adică?

T.P.: Da. Pentru că ambiţia personală a dnei Dăncilă generează haos şi discordie la vârful statului. În plus de asta, Guvernul nu mai reprezintă pe nimeni, reprezintă doar clica din jurul dnei Dăncilă şi nu se poate continua aşa. Vom avea manifestaţii în stradă.

Credeţi că vor fi manifestaţii de amploare?

T.P.: Sunt convins de lucrul ăsta, pentru că nu se poate continua la nesfârşit în felul ăsta, iar preşedintele este garantul păcii sociale, el este garantul concordiei şi trebuie ca el să acţioneze în direcţia concordiei. De aceea vă spun, nu se poate continua cu Viorica Dăncilă în fruntea Guvernului, pentru că această persoană va arunca România în aer. Este o piromană. Va incendia România. Cu aerul ei de vestală neprihănită îmbrăcată mereu în alb, ea este de fapt principalul agent al discordiei.

Şi atunci şi PMP, împreună cu PNL şi USR, ar trebui să lucreze cât mai repede la moţiunea de cenzură.

T.P.: Evident că da.

Ştiţi să se depună în curând?

T.P.: Eu nu sunt în Parlament, nu sunt membru PMP, nu ştiu exact care este calendarul moţiunii de cenzură, dar mi se pare calea cea mai firească.

Vă întreb acest lucru, pentru că Viorica Dăncilă a zis că nu se grăbeşte, aşteaptă cele 45 de zile să vină cu remanierea care chiar dacă e respinsă, ea tot rămâne în funcţie. De aceea vă întrebam dacă opoziţia ar trebui să se grăbească cu moţiunea de cenzură sau să stea să mai aştepte să vină întâi Viorica Dăncilă cu remanierea în Parlament.

T.P.: Eu consider că cu cât scăpăm mai repede de Viorica Dăncilă, cu atât mai bine. Deci, dacă ar fi după mine, repede moţiune de cenzură şi schimbată Viorica Dăncilă.

Cu cine?

T.P.: Pe de altă parte, va fi un turnesol, vom vedea cât de serioşi sunt cei din opoziţie.

Şi ce Guvern ar trebui să vină, dacă ar cădea Viorica Dăncilă?

T.P.: Normal ar fi să fie un guvern de tranziţie care să organizeze alegeri anticipate.

Condus de un tehnocrat, de o personalitate care să nu fie politică?

T.P.: Este o posibilitate. Mi s-ar părea cea mai bună, dar e una dintre posibilităţi.

Revenind la campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. Sunteţi convins că veţi ajunge în turul doi.

T.P.: Normal.

Şi atunci pe cine aţi prefera contracandidat?

T.P.: Mi-e absolut egal. Cu oricine, argumentele mele sunt aceleaşi. Consider că nicio dezbatere nu m-ar pune pe mine în dificultate. Consider, pe de altă parte, că pentru sănătatea societăţii româneşti, bine ar fi ca dna Dăncilă să nu intre în turul doi, nici dânsa, nici Mircea Diaconu. În rest, mi-e absolut egal dacă sunt în turul doi cu Iohannis sau cu Barna. Şi cu Viorica Dăncilă, mi-e absolut egal cu cine sunt în turul doi în ceea ce mă priveşte pe mine, dar pentru societatea românească categoric ar fi mai bine să sancţioneze drastic incompetenţa maximă de care a dat dovadă dna Dăncilă în ultimii ani.

L-aţi inclus aici şi pe Mircea Diaconu.

T.P.: Evident că da. N-are nicio legătură cu funcţia prezidenţială, n-are niciun fel de experienţă relevantă, dar dincolo de persoana dânsului, e vorba de falimentul celor două partide care îl susţin, falimentul politic şi moral. Sunt două partide parlamentare conduse de doi foşti prim-miniştri care n-au fost în stare să genereze o candidatură cât de cât plauzibilă la prezidenţiale.

Pe de altă parte, Victor Ponta încearcă să o convingă pe Viorica Dăncilă la candidatură şi crede că astfel ar intra Mircea Diaconu în turul doi fără probleme, spune că este candidatul ideal pentru electoratul PSD.

T.P.: Şi o să ne facem de râs în lumea-ntreagă. Dar nu se va întâmpla lucrul ăsta. Chiar dacă se retrage Viorica Dăncilă, românii nu sunt proşti. Realmente, nu trebuie să pornim de la ideea că românii sunt proşti. Nu, nu sunt proşti. E adevărat că sunt conduşi de proşti, dar nu e aşa. Electoratul românesc are suficientă maturitate încât să-şi dea seama că Mircea Diaconu la Cotroceni e o comedie. Şi nici măcar o comedie bună, că dacă ar fi regizată de Nae Caranfil, încă ar fi o comedie bună. Nu, e o comedie foarte proastă, la care nici măcar nu-ţi mai vine să râzi.

Legat de acest lucru. Aţi spus că în campanie vreţi să faceţi şi educaţie pro bono, pornind de la rolul dvs. de învăţător. Ar trebui să explicaţi puţin, pentru că poate o parte din alegători simt un aer de superioritate.

T.P.: Nici vorbă. Dimpotrivă, eu cred că un bun profesor e un profesor care ascultă. Ştiţi de ce reacţionează unii în acest fel? Pentru că au în minte un anumit tip de profesor cu care s-au obişnuit în şcoală – profesorul care vorbeşte doar el, care îi obligă pe elevi să înveţe pe dinafară ce spune el şi apoi îi verifică dacă au ţinut minte. Nu are nicio legătură cu ce am făcut eu. Am predat 20 de ani în alt tip de instituţii şi stilul meu e cu totul altul. Eu cred că un bun profesor e unul care ascultă şi care îi face pe ceilalţi să gândească pe cont propriu, să gândească, să spună ce gândesc, să argumenteze. Un bun învăţător este unul care învaţă el însuşi în permanenţă. Asta este de fapt principala calitate a unui învăţător, că el însuşi învaţă în permanenţă, şi nu doar din cărţi, ci învaţă şi de la cei cu care interacţionează. Un bun profesor nu e unul care vorbeşte tot timpul, ci unul care ascultă foarte mult, care ascultă să zicem minim 60 la sută din timp. Asta înseamnă noţiunea de preşedinte învăţător, pe care am folosit-o zilele trecute.

Veţi organiza mari mitinguri în campanie, cum se obişnuieşte?

T.P.: Va avea loc un eveniment important zilele astea la Iaşi, pe 6 septembrie, la Teatrul Naţional şi apoi, desigur, vor mai fi alte deplasări, alte întâlniri, dar nu vizez mitinguri pe stadioane, să ne înţelegem.

Veţi merge şi în diaspora?

T.P.: Da, categoric da. Mai e un lucru. Eu am stat 19 ani în afara ţării. Pentru diaspora este o şansă unică de avea un om care a stat 19 ani în afara ţării. Sper să nu o ratez.

Şi unde v-aţi propus să mergeţi în campanie în diaspora?

T.P.: Timpul e scurt, voi încerca să mă deplasez cât mai mult în Franţa, Italia, poate Germania, vedem, asta nu e încă stabilit, dar îmi doresc foarte mult Franţa, Italia cel puţin să pot bifa. Şi nu doar bifa, e vorba de a asculta pe cei de acolo. Eu am stat, cum v-am spus, foarte multă vreme în afara ţării, am trăit în Franţa, Germania, Statele Unite, evident şi în Danemarca, dar sunt probleme noi care au apărut. Pe unele le cunosc, pe altele vreau să le aprofundez, pentru că românii din diaspora au nevoie de un apărător, de un apărător care să-i înţeleagă şi care să fie cumva dintre ei.

În legătură cu românii, mulţi, plecaţi din ţară este o problemă şi cum vor vota, dacă de data aceasta vor reuşi să voteze toţi cei care vor dori să facă acest lucru. Iar pentru în votul în străinătate prin corespondenţă s-au înregistrat foarte puţini.

T.P.: Pentru că Ministerul de Externe nu a reuşit să fie eficient, pentru că de fapt nici n-a vrut. Chestiunea aceasta cu votul românilor din străinătate devine exasperantă. Şi sunt indignat să-i aud pe unii că românii din diaspora nici nu ar mai trebui să voteze. Mi se pare absolut revoltător. Aceşti oameni trimit foarte mulţi bani în România. E inadmisibil să tratezi cu asemenea dispreţ milioane de români care n-au plecat de bine, n-au plecat mulţi dintre ei pentru că voiau să plece. Sigur, unii dintre ei au plecat pentru că aveau oportunităţi mai bune în altă parte, dar pentru unii a fost foarte dificil, au plecat de răul din ţară. Şi este absolut inadmisibil să-i priveşti de sus şi să spui că nu te interesează doleanţele lor. E extrem de important şi mai e un lucru. Dacă din nou vom avea degradanta panaramă de la precedentele alegeri, de la europarlamentare, de la prezidenţialele din 2014, chiar că situaţia va exploda. Şi dna Dăncilă se joacă cu focul.

„Preşedintele trebuie să arate cartonaşul galben, poate că uneori va trebui să dea şi cartonaşul roşu”

Ce măsuri ar trebui luate astfel încât să fie organizate bine?

T.P.: Multe lucruri ar fi trebuit făcute de mult. Vă dau un exemplu simplu. Când s-au fondat ultimele consulate? La Cahul, la Bâlţi, în Italia, Vancouver… Pe vremea lui Baconschi. Mandatul lui Baconschi s-a terminat în 2012. Au trecut peste 7 ani, nu s-a mai creat niciun nou consulat, în timp ce în fiecare an pleacă peste 200.000 de români. Cifrele astea vorbesc de la sine, asta arată foarte clar modul în care PSD a tratat diaspora, cu dispreţ, şi se vede la vot. Normal că diaspora este indignată de ce a făcut PSD în ultimii ani, e firesc să fie furioasă. Vă daţi seama cum este la vot în consulatele şi birourile de votare din străinătate, când sute şi mii de oameni stau la coadă şi strigă… Nu mai spun ce strigă, pentru că eu n-am strigat niciodată respectivul slogan, deşi îl înţeleg.

Atunci, ce se mai poate face acum, cu două luni înainte de alegeri? Ambasadele, de pe o parte, spun că nu au o situaţie câţi români sunt de fapt în fiecare ţară…

T.P.: Aici cred că va fi un test şi pentru ambasadori. Şi le transmit mesajul ăsta, pentru că dacă nu vor face ce trebuie îi voi rechema, foarte clar. Au exemplul ambasadorului de la Paris, Luca Niculescu, care a fost impecabil la ultimele alegeri. Dacă ambasadorii îşi bat joc de românii din străinătate, îi voi rechema imediat după alegeri, să fie clar. Va fi unul dintre primele lucruri pe care le voi semna. Deci atenţie mare să nu îşi bată joc de cetăţenii români din afara ţării.

Şi care sunt celelalte lucruri pe care le veţi face în primele zile de mandat, dacă ajungeţi la Cotroceni?

T.P.: V-am spus, Guvern de tranziţie pentru organizarea de noi alegeri, dar marele proiect pe care vreau să-l iniţiez încă de la începutul mandatului este crearea unei largi coaliţii pentru dezvoltare. România are nevoie de continuitate, în primul rând. Ăsta e unul dintre principalele obiective la care mă voi înhăma, de fapt obiectivul major. Totul de fapt poate fi pus sub umbrela acestui concept general: dezvoltarea prin consens. Am învăţat în Danemarca acest lucru. E nevoie de consens pentru a avea continuitate. Eram ambasador când premierul Rasmussen finaliza un proces de definire a reformelor de care are nevoie societatea daneză în contextul globalizării. Erau propuneri făcute de specialişti, de economişti, de oameni de afaceri, de mediul de afaceri. El a implicat toate forţele în această discuţie. Şi partidele politice, şi sindicate, patronat, pentru a avea o listă de priorităţi de care s-au ţinut. S-au schimbat guvernele Danemarcei de mai multe ori şi au urmărit obiectivele urmărite atunci şi asumate de fiecare. E necesar ca şi PSD să accepte, prin discuţie, fără a impune… Eu nu-mi propun să impun nimic. Eu dau o direcţie şi invit pe toată lumea la discuţii. Avem nevoie de consens, dezvoltarea nu se poate obţine fără consens. Iar rostul preşedintelui este să negocieze acest consens. Cu fermitate, să ne înţelegem. Preşedintele trebuie să arate cartonaşul galben, poate că uneori va trebui să dea şi cartonaşul roşu. Cu regret o spun.

Spuneam mai devreme că PSD are nevoie de o perioadă de reflecţie pentru ce a făcut în trecut, în ultimii ani, în trecutul recent. Asta nu înseamnă că stânga democratică din România nu trebuie reprezentată. Evident că trebuie reprezentată. România are nevoie de o stângă sănătoasă, are nevoie de o stângă responsabilă, dar nu PSD este această stângă democratică şi responsabilă de care avem nevoie.

Cum vedeţi campania? În condiţiile în care este şi criză politică, va fi o campanie în care candidaţii la Preşedinţie să-şi prezinte proiectele sau în care se va discuta mai mult despre ce se întâmplă cu Guvernul?

T.P.: Ar fi foarte grav să discutăm această telenovelă penibilă a luptelor dintre Iohannis, Dăncilă, Tăriceanu, Meleşcanu. Este penibil. Totuşi avem de discutat lucruri importante pentru viitorul României. Ar fi groaznic să fie bruiată dezbaterea prezidenţială de această telenovelă lamentabilă.

„Ambiţia mea este ca fiecare consilier din echipă să fie mai bun decât mine pe un domeniu”

Aţi vrea să fie organizate dezbateri între candidaţi?

T.P.: Îmi doresc foarte mult acest lucru.

Încă din primul tur…

T.P.: Evident că da.

Şi cât mai mulţi candidaţi sau unu la unu?

T.P.: Îmi este absolut egal, putem fi mai mulţi, putem fi unul la unu, dar tare mă tem că Iohannis şi Dăncilă vor refuza să participe la dezbateri, spunând că ei au mari responsabilităţi în stat şi se vor deroba de la dezbateri care ar pune în lumină lipsa lor de argumente.

Spuneţi-ne trei nume dintre cei pe care aţi vrea să îi aduceţi în echipa dvs. dacă ajungeţi la Cotroceni.

T.P.: Ridicaţi o problemă foarte importantă, pentru că eu cred că e o chestiune de onestitate pentru un candidat serios la prezidenţiale să anunţe din timp nu toată lista de consilieri, că nu se poate, dar parte din lista de consilieri. Şi lucrez la asta. O am deja constituită aproape în integralitate, dar ar fi ridicol să anunţ acum numele. Atunci când mă voi apropia de intrarea în turul doi, voi face publică lista completă a celor pe care-i pot anunţa, pentru că unii sunt diplomaţi sau militari şi pe aceia nu-i deranjez cu nimic. Dar o voi face. Evident că sunt oameni pe care îi ştie toată lumea, unii şi-au manifestat deja susţinerea pentru mine şi voi avea o echipă brici, pentru că e bine să ştie lumea că votează un om, votează un proiect, dar votează şi o echipă, o echipă foarte competentă, iar ambiţia mea este ca fiecare consilier din echipă să fie mai bun decât mine pe un domeniu. Ăsta e criteriul după care îmi constitui echipa de consilieri – ca fiecare dintre ei să fie mai bun decât mine pe un anumit domeniu. Şi mi se pare că aşa trebuie procedat, pentru că alţi oameni de putere îşi aleg consilierii după un criteriu opus, să fie mai slabi decât ei.

N-aş vrea să spun că toţi consilierii preşedintelui Iohannis sunt mai slabi decât dânsul, pentru că nu e cazul. Unii sunt valoroşi şi pe unii dintre ei i-aş păstra alături de mine.

Pe cine?

T.P.: Nu vreau să nominalizez, pentru că nu vreau să le creez probleme. Iohannis e destul de vindicativ. De aia nu vreau să intru în acestă discuţie. Însă uitaţi-vă la unii dintre ei, pentru că singura lor calificare este că sunt mai slabi decât preşedintele. Principiul meu este diametral opus. Vreau consilieri care să fie mai buni decât mine pe un domeniu. Nu pe toate, pe un domeniu.

Cum i-aţi caracteriza pe principalii contracandidaţi ai dvs. în câteva cuvinte? Ce îi defineşte?

T.P.: Am făcut-o deja. Nu mă preocupă atât de mult. Am spus că reprezintă nişte mituri şi trebuie dezumflate aceste mituri, aceste baloane umflate. Spuneam de mitul neamţului. Întotdeauna l-am apărat pe preşedintele Iohannis de atacurile asupra faptului că ar fi de origine germană. Întotdeauna l-am apărat. Mi se pare absolut inadmisibil să ataci pe cineva pentru că ar avea origini germane, cu atât mai mult cu cât comunitatea saşilor este în Transilvania din Evul Mediu. Ei au o legitimitate extraordinară. Eu admir cultura saşilor din Transilvania. În copilărie mergeam la Ghimbav în fiecare an, în fiecare vacanţă, în familia unui pastor luteran din Ghimbav. Şi acum organizez cursuri în biserici fortificate din Transilvania. Problema e alta, problema e mitul neamţului, ce cred mulţi români despre neamţ – că e serios, că e muncitor, că este implicat. Nu-i adevărat. Pur şi simplu nu-i adevărat. Nici muncitor, nici implicat, nici prea serios şi, din păcate, are foarte multe metehne de politician român, e foarte dâmboviţean în genul de manevre pe care le face. 

Un alt mit este mitul gospodinei neconflictuale şi v-am arătat mai devreme că adevărul este exact opus acestei imagini. De fapt, dna Dăncilă este extrem de conflictuală şi ambiţia ei nemăsurată riscă să arunce România în aer şi oricum a făcut foarte mult rău, lasă în urma ei numai ruină.

Cât despre Dan Barna, e un mit al salvatorului. E un mit cu care ne întâlnim de mai multe ori în istorie, şi nu doar în România, mitul salavatorului apare…

Şi Traian Băsescu nu a fost văzut tot ca un salvator?

T.P.: Ba da, probabil. Într-o anumită măsură a existat acest mit. Nu-mi dau seama, cred că mai degrabă e un mit al căpitanului de vas. Posibil să fie genul ăsta de mit al căpitanului de vas care are autoritate şi preia toată responsabilitatea şi aşa mai departe.

Iar în cazul lui Mircea Diaconu e mitul omului cumsecade. Sigur că în filmele lui apare adesea acest rol al omului naiv şi cumsecade. Or, Mircea Diaconu este orice, numai naiv şi cumsecade nu.