Scurtă prezentare

Partidele nu pot participa la alegerile pentru Parlamentul European cu un program prestabilit, pentru că, în acest stadiu, nu pot fi anticipate alianţele post-electorale şi viitorul program asumat de Comisia Europeană cu ocazia primirii votului de încredere în Parlament.

Din acest motiv, opţiunea PMP este, în această etapă, să-şi asume un PLAN DE ACŢIUNE care să prezinte soluţiile de acţiune parlamentară în raport cu problemele pe care PMP le-a identificat drept urgenţe, imperios a fi soluţionate la nivelul Uniunii Europene.

În şedinţa Consiliului Naţional din 26 Martie 2019 a fost votată lista candidaţilor, în ordinea următoare:

– Traian Băsescu – senator, preşedinte de onoare al PMP

– Eugen Tomac – profesor, deputat, preşedinte PMP

– Ioana Constantin – consultant management şi comunicare, doctorand, secretar general adjunct al PMP

– Marius Paşcan – lector universitar, deputat, preşedinte executiv al PMP –

Simona Vlădica – lector universitar, doctor în psihologie, preşedinte PMP Călăraşi

– Robert Turcescu – deputat PMP

– Teodora Desagă – consilier parlamentar, consilier local oraş Bragadiru –

Petru Movilă – deputat, vicepreşedinte PMP

– Cătălina Bozianu – deputat, preşedinte al Organizaţiei de Femei a PMP –

Cătălin Bulf – antreprenor, consilier judeţean, preşedinte PMP Argeş şi vicepreşedinte PMP la nivel naţional

Ei sunt cei care vor avea responsabilitatea punerii în aplicare a Planului de Acţiune, dacă vor fi aleşi.

Având în vedere experienţa nefericită a legislaturii trecute cu domnii Cristian Preda şi Siegfried Vasile Mureşan, lista nu cuprinde „importuri” de personalităţi din societatea civilă sau de la alte partide, fiind o listă care cuprinde exclusiv membri PMP.

Cu o singură excepţie, lista cuprinde numai oameni tineri recomandaţi de cariere profesionale de succes, politicieni care în mod cert vor face o echipă excelentă cu experimentatul politician care conduce lista.

1.1. Principalele elemente ce ghidează Planul de Acţiune Parlamentară sunt următoarele:

– Planul de Acţiune vizează poziţia, dar şi soluţiile PMP care privesc provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană şi cetăţenii europeni în momentul de faţă, dar şi perspectivele unei Uniuni mai coezive şi mai puternice, adaptată şi pregătită să facă faţă evoluţiilor procesului de globalizare şi care să răspundă aspiraţiilor generaţiilor viitoare;

– Pentru a fi corecţi cu electoratul, Planul de Acţiune nu abordează subiecte de politică internă, menţinându–se în limitele activităţii regulamentare a unui europarlamentar;

– Obiectivele Planului de Acţiune Parlamentară sunt selectate pragmatic, iar acţiunea parlamentară este încadrată în limitele acţiunii legale a unui europarlamentar;

– Obiectivele de interes pentru România au fost încadrate în proiecte de interes pentru mai multe state membre cu intenţia de a asigura o susţinere largă a propunerilor noastre în comisiile şi în plenul Parlamentului.


1.2. Norme de comportare ale europarlamentarilor PMP

Pentru a creşte eficienţa activităţii parlamentarilor PMP, aceştia vor respecta un set de reguli, după cum urmează:

– Vor informa toţi parlamentarii români din Parlamentul European, indiferent de grupul politic din care fac parte, asupra iniţiativelor pe care urmează să le lanseze în speranţa obţinerii sprijinului politic şi din partea acestora;

– Vor informa Reprezentanţa României la Bruxelles asupra intenţiei de iniţiativă, solicitând, dacă este cazul, asistenţă tehnică de specialitate;

– Vor informa ministrul de resort care reprezintă România în formaţiunea Consiliului UE, for în care va fi discutată iniţiativa în cazul obţinerii votului pozitiv în Parlament și a promovării acesteia de către Comisie;

– Parlamentarii PMP vor susţine prin vot orice iniţiativă a parlamentarilor români, indiferent de grupul politic din care fac parte, atât timp cât iniţiativa nu afectează interesele României;

– Lunar, parlamentarii PMP vor organiza în ţară conferinţe de presă în cadrul cărora vor prezenta propria activitate, dar şi decizii, regulamente şi directive adoptate de Parlamentul European.

România în Uniunea Europeană


13 aprilie 2005 – Parlamentul European dă undă verde aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.

25 aprilie 2005 – în cadrul unei ceremonii oficiale, desfăşurate la Abaţia de Neumunster din Luxemburg, preşedintele României, Traian Băsescu, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

1 ianuarie 2007 – România devine stat membru al Uniunii Europene.

– A fost stabilit un mecanism de cooperare şi verificare cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului legislativ, administrativ şi judiciar şi de a remedia deficienţele grave în lupta împotriva corupţiei (faimosul MCV).


2.1. Categorii de beneficii ale apartenenţei la Uniunea Europeană

• Beneficii economice

o Fonduri europene

o Apartenenţa la cea mai mare piaţă unică din lume

o Protecţie la şocuri economice majore externe

• Beneficii sociale o Dreptul la liberă circulaţie şi şedere

▪ Să se stabilească în străinătate

▪ Să călătorească

▪ Să studieze

▪ Să muncească în orice stat membru UE

▪ Să călătorească fără viză în cea mai mare parte a statelor lumii o Securitate socială pe întreg teritoriul UE o Protecţie în faţa discriminării pe criterii etnice, culturale, religioane sau sexuale o Reducerea inegalităţilor şi decalajelor sociale

• Beneficii de ordin politic o Reprezentare şi participare la decizie o Asumarea unor valori şi principii fundamentale: democraţie, stat de drept o Un nivel mai mare de responsabilitate

• Beneficii de securitate o Protecţie în faţa unor eventuale agresiuni externe o Premise pentru unitate în acţiunile diplomatice


2.2. Date și cifre

• PIB-ul României: în 2006 – 97,7 miliarde de euro; în 2018 – 202 miliarde de euro (mai mult decât dublu).

• Salariul mediu net: în 2006 – 866 de lei; în februarie 2019 – 2.933 de lei.

• Salariul minim pe economie: în 2006 – 330 de lei; în 2019 – 2080 de lei.

• Pensia medie: în 2006 – 374 de lei; în februarie 2019 – 1.181 de lei.

• Alocaţia pentru copii: în 2006 – 24 de lei; începând cu 2019 – 300 de lei pentru copii sub 2 ani şi 150 de lei pentru cei peste 2 ani.

• În cei 11 ani de când România a intrat în UE, balanţa financiară netă a României, adică diferenţa dintre sumele primite de la Comisia Europeană şi sumele plătite de noi la bugetul comunitar, a fost de 30,4 miliarde de euro.

• Exerciţiul financiar trecut. Conform datelor de la Ministerul Finanțelor, în perioada 2007 – 30 noiembrie 2015, România a primit de la Uniunea Europeană 31,94 miliarde de euro, ca fonduri europene (inclusiv cele de preaderare), în cadrul financiar 2007 – 2013. În schimb, țara a contribuit la bugetul Uniunii cu 12,12 miliarde de euro.

o Rezultă, practic, un sold pozitiv pentru România de circa 19,82 miliarde de euro – fonduri europene.

o Acestor bani li se mai adaugă 988 de milioane de euro – avansurile plătite deja de Comisia Europeană din fondurile europene alocate în cadrul financiar multianual 2014 – 2020.

o Prin urmare, circa 20,8 miliarde de euro este soldul pozitiv al României în relație cu Comisia Europeană, în perioada 2007 – 11 noiembrie 2015.

• Situaţie fonduri europene la 29 martie 2019 Vezi:http://data.gov.ro/dataset/stadiul-absorbtiei-fondurilor-europene/resource/f43b491e3a02-4612-a289-81bace5eb54b?view_id=36847d36-c9be-46ab-8a66-dc04df201026 o Absorbţie efectivă 8,57 de miliarde de euro (27,75%) – fonduri structurale o Subvenţii agricole (FEGA) – 6,48 de miliarde de euro

• S-a ajuns la un grad de multiplicare de 6,4 între cât primim de la UE şi cât contribuim.

• Comisia Naţională de Prognoză a realizat un scenariu de evoluţie cu privire la ce ar fi însemnat economia românească fără fonduri europene şi ce înseamnă cu fonduri europene. Vezi: http://www.cnp.ro/user/repository/bf097831fce71ce023a4.pdf

Concluzii:

o PIB este cu 10,6% mai mare decât ar fi fost în absenţa utilizării fondurilor europene, ca efect net pozitiv, în perioada 2008-2015. Dacă în perioada 2013 – 2014 nu s-ar fi absorbit cele peste 6 mld. euro, România nu ar fi înregistrat creştere economică.

o 8.219 firme au beneficiat de fonduri structurale şi de coeziune (FSC) în perioada 2007-2016 (microîntreprinderi, IMM, întreprinderi mari şi furnizori de formare profesională conform OG nr. 29/2007 cu modificările şi completările ulterioare) care au încheiat contracte de finanţare în valoare totală de 28,68 mld. lei, din care 14,48 mld. lei fonduri UE – echivalentul unui beneficiu mediu de 1,7 milioane lei/firmă din fonduri europene.

o 41.514 locuri de muncă noi au fost create în perioada 2007-2016 ca urmare a proiectelor implementate şi finanţate din FSC.

o Productivitatea muncii, calculată ca raport între valoarea adăugată brută şi ocupare este cu 3,1 mai mare faţă de scenariul „fără fonduri”.

o Distribuţia pe sectoare a efectivului net al fondurior europene asupra productivităţii muncii reflectă o influenţă semnificativă în sectorul serviciilor de piaţă, unde valoarea acestui indicator este cu 2,3% mai ridicată decât în scenariul ce exclude fondurile UE.

o Consumul privat este cu 19% mai mare faţă de ipoteza în care nu ar fi fost implementate fondurile europene. o Rata şomajului a fost cu 3,1 puncte procentuale mai scăzută, la sfârşitul anului 2015, decât ar fi fost în scenariul „fără fonduri”.

o Estimarea cu privire la rata de ocupare indică o majorare cu 3,8 procente, la finele anului 2015.

o Remuneraţia medie a unui salariat a crescut cu 25,4%, cumulat 2008-2015, comparativ cu situaţia simulată a neimplementării fondurilor europene.

o Creşterea cumulată a exporturilor de bunuri şi servicii în scenariul „cu fonduri” este cu 3 puncte procentuale mai mare faţă de scenariul lipsei fondurilor, în timp ce importurile de bunuri şi servicii cu 14,4% mai mari.

• Exporturi şi importuri:

o Exporturi româneşti pe piaţa comunitară: în 2006 – 68%; la sfârşitul lui 2017 – 86,6%.

o Importuri româneşti din UE: în 2006 – 62,6%; la sfârşitul lui 2017 – 88,8%.

• Eurobarometrul de toamnă 2018 arată că:

o 50% dintre români au încredere în Uniunea Europeană (comparativ cu o medie UE de 42%) o 51% dintre români consideră că vocea lor contează în UE (comparativ cu o medie UE de 49%)

o 56% dintre români au o percepție pozitivă asupra situației economiei europene (comparativ cu o medie UE de 49%)

o 48% dintre români sunt optimiști cu privire la situația pieței muncii (comparativ cu o medie UE de 44%)

o http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/survey/getsurveydetail/ instruments/standard/surveyky/2215

• 19,7% dintre românii cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani au ales să muncească în străinătate. Media UE este de 3,8%.

o https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8926076/3-28052018-APEN.pdf/48c473e8-c2c1-4942-b2a4-5761edacda37

• Conform datelor (estimărilor) Eurostat, din 2007 până în 2017, românii care trăiesc în străinătate au trimis în ţară 31,7 miliarde de euro (mai mult decât absorbţia fondurilor europene). Remitenţele au scăzut gradual de la 3,5% din PIB în primul an al intrării în UE la 1,5% din PIB în 2017.

o 2007 – 4,98 mld o 2008 – 5,15 mld

o 2009 – 3,02 mld

o 2010 – 2,44 mld

o 2011 – 2,29 mld

o 2012 – 2,28 mld

o 2013 – 2,09 mld

o 2014 – 2,01 mld

o 2015 – 2,17 mld

o 2016 – 2,44 mld

o 2017 – 2,82 mld

• Între 2007 şi 2017, investiţiile străine directe s-au majorat cu 36 de miliarde de euro (de la 42,5 mld la 78,5 mld).
Din datele de mai sus rezultă fără tăgadă că intrarea României în Uniunea Europeană a fost benefică pentru români şi pentru economia românească. Interesul nostru major este ca ţara să fie cât mai bine integrată în Uniune şi să acţionăm prin toate mijloacele pentru consolidarea şi reformarea Uniunii Europene pentru a se atinge obiectivul formării Statele Unite ale Europei.
Situaţia generală a Uniunii Europene Uniunea Europeană se află în faţa unor alegeri extrem de importante, în urma cărora un nou Parlament, o nouă Comisie Europeană şi un nou Preşedinte al Consiliului European vor prelua responsabilitatea gestionării prezentului, dar şi al prefigurării viitorului Uniunii. Aceste alegeri sunt cu atât mai importante cu cât, pe termen scurt Uniunea Europeană trebuie săşi redefinească locul şi importanţa într-o lume globală care s-a conturat clar în ultimii ani drept o lume tripolară dominată de marile puteri militare şi economice SUA, China şi Federaţia Rusă. Mai mult, Uniunea Europeană va trebui să-şi definească în cel mai scurt timp, priorităţile de politică externă. De altfel, singura soluţie pentru ca Uniunea Europeană să fie un partener de dialog ascultat şi influent este „VOCEA UNICĂ”. Una dintre axiomele politicii externe a Uniunii Europene este necesitatea unei relaţii solide pe toate dimensiunile (militară, politică şi economică) cu SUA.

Parteneriatul transatlantic este esenţial pentru securitatea Uniunii Europene, chiar dacă în momentul de faţă există divergenţe pe unele subiecte (Iran, Acordul de la Paris, Tratatul privind vânzarea de armament, contribuţia financiară la NATO etc.)

Pe de altă parte, Uniunea Europeană are o serie de probleme de securitate în propria-i vecinătate, dar şi probleme interne pe care nu le-a rezolvat la momentul potrivit şi care sunt de natură a crea nemulţumirea cetăţenilor europeni. Problemele nerezolvate de Uniunea Europeană au devenit elemente ale propagandei partidelor eurosceptice, a partidelor naţionalist – populiste şi ale suveraniştilor, în acţiunile lor vizând destrămarea Uniunii Europene.

Obligaţia majoră a oamenilor politici este ca înainte de toate să asigure securitatea spaţiului european. Altfel, toate valorile noastre pot fi puse sub semnul întrebării. Garantarea păcii este obiectivul suprem la adăpostul căruia se poate atinge prosperitatea .


Elemente de politică externă care pot afecta securitatea Uniunii Europene 4.1. Relaţiile Bruxelles – Washington sau relaţia SUA – UE Deși SUA reprezintă un partener firesc al UE, dovedit prin istoria proiectelor comune de succes, dar și prin valorile comune, există, în prezent, un climat relative tensionat în relația BruxellesWashington.

– O primă chestiune are în vedere NATO, respectiv cooperarea UE – NATO. SUA solicită ferm ca statele membre NATO să aloce minimum 2 la sută din PIB pentru apărare, reprezentând o distribuire echitabilă a responsabilității.

În același timp, există o tendință în interiorul UE pentru autonomie strategică în planul apărării, ceea ce ar implica atât o dublare a activității NATO, cât și resurse financiare din ce în ce mai mari, în detrimentul angajamentului în cadrul NATO.

Parlamentarii PMP vor susţine solicitarea SUA ca statele member NATO să respecte obligaţiile asumate prin Tratatul Atlanticului de Nord şi să aloce 2 la sută din PIB pentru bugetele de apărare. NATO trebuie să rămână principalul garant al securității europene. Orice evoluție în domeniul apărării în UE trebuie circumscrisă în această realitate.

– SUA au denunţat Acordul nuclear cu Iranul, în timp ce Uniunea Europeană a decis să menţină acest acord. Parlamentarii PMP vor fi solidari cu poziţia Uniunii Europene, pentru sprijinirea eforturilor în direcția neproliferării și a menținerii Iranului angajat în relații constructive.

– SUA s-au retras din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, considerând că acordul dezavantajază SUA. Parlamentarii PMP vor fi solidari cu poziţia Uniunii Europene, care nu acceptă redeschiderea negocierilor asupra Acordului şi cere SUA să revină asupra deciziei. UE şi-a asumat postura de lider în ceea ce privește diplomația în domeniul climei.

SUA denunţă Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), convenit între SUA şi URSS în 1987, generează un risc ridicat de securitate pentru statele Uniunii Europene, având în vedere potenţialul militar al Federaţiei Ruse şi posibilitatea ca aceasta să decidă amplasarea de rachete cu rază medie de acţiune (500 km la 5.500 km) în imediata apropiere a graniţei de est a Uniunii Europene, spre exemplu în Crimeea. Decizia SUA este justificată, având în vedere că în ultimii ani Federaţia Rusă a dezvoltat armamente interzise de Tratat.

În acelaşi timp, China, care nu este parte a tratatului INF, a dezvoltat acest tip de armament (rachete cu rază medie de acţiune cu încărcătură nucleară), creând o situaţie de inferioritate a SUA în Pacificul de Vest. Mai mult, cu ocazia Conferinţei pentru Securitate de la Munich – februarie 2019, China a respins categoric realizarea unui acord trilateral – SUA – China – F. Rusă cu privire la Forţele Nucleare Intermediare. Uniunea Europeană critică decizia SUA.

Parlamentarii PMP vor susţine un aranjament adaptat de securitate NATO – UE, care să descurajeze o abordare agresivă a Federaţiei Ruse faţă de Uniunea Europeană, precum și acțiunile de militarizare întreprinse în vecinătatea sa, inclusiv în regiunea Mării Negre. – SUA atenţionează Uniunea Europeană cu privire la introducerea unor taxe suplimentare pe unele mărfuri importate din Uniunea Europeană (aluminiu, oţel, autoturisme).

Parlamentarii PMP vor susţine reluarea negocierilor UE – SUA şi ajungerea la un Acord de Liber Schimb SUA – UE, ceea ce ar putea crea cea mai mare piaţă a lumii, cu beneficii pentru ambele părți.

– SUA cer Uniunii Europene să-şi reducă dependenţa energetică faţă de Federaţia Rusă şi să renunţe la proiectul North Stream 2, care poate asigura furnizarea suplimentară către Germania a 50 miliarde metri cubi gaze din Federaţia Rusă.

Parlamentarii PMP vor susţine stoparea proiectului North Stream 2, întrucât nu răspunde obiectivului european de diversificare a surselor de energie, încurajând dependența energetică de F. Rusă. Totodată, vor sprijini compensarea necesarului de gaze naturale cu importuri de gaze lichefiate din SUA, cu o condiţie: SUA să livreze gazele în Europa la un preţ competitiv.

– SUA au decis retragerea din Tratatul privind comerţul cu arme (Tratatul ATT) adoptat de ONU în 2013, care a fost semnat de SUA, dar nu a fost ratificat de Congres şi care are drept obiectiv reglementarea mai responsabilă a comerţului internaţional cu arme.

Parlamentarii PMP vor fi solidari cu poziţia Uniunii Europene, care deplânge decizia SUA, aceasta dovedindu-se încă un eşec în raport cu soluțiile multilateralismului.

Din punct de vedere al securităţii şi a eventualelor ameninţări ale Federaţiei Ruse, relaţia UE – SUA este esenţială şi este singura ce asigură nivelul de descurajare suficient pentru ca Federaţia Rusă să nu fie tentată să intreprindă acţiuni agresive la adresa statelor din flancul estic al Uniunii Europene.


4.2. Conflictul din Ucraina la frontiera UE Rusia continuă să nu respecte Acordul de la Minsk, exercitând presiuni asupra Ucrainei, prin dislocarea de trupe la frontiera estică a Ucrainei, prin sprijinirea trupelor separatiştilor din Dombas şi Lugansk şi prin dislocarea de puternice efective şi capabilităţi militare în Crimeea ilegal ocupată.

Parlamentarii PMP vor susţine: nerecunoaşterea anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, respectarea Acordului de la Minsk în conflictul din estul Ucrainei şi extinderea sancţiunilor la adresa Federaţiei Ruse, în condițiile destabilizării continue a statului ucrainean.

Pornind de la premisa conform căreia stabilitatea UE depinde de stabilitatea vecinătății sale, parlamentarii PMP vor susţine dreptul Ucrainei de a achiziţiona armament ofensiv de ultimă generaţie, astfel încât țara să facă faţă unor eventuale intervenţii directe ale armatei Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei.


4.3. Evoluţiile în Balcanii de Vest – posibil conflict la frontiera UE Regiunea Balcanilor de Vest relevă un spațiu de complexitate ridicată, atât din aspectele ce derivă din disputele bilaterale istorice, din criminalitatea organizată și fenomenul radicalizării, cât și din influența crescândă a terților în spațiu (F. Rusă, China, Turcia, statele din Golf). Se menţine un climat tensionat între Serbia şi Kosovo, cu un ridicat potenţial de izbucnire a unui război regional, ca urmare a disputelor vizând statutul comunităţilor sârbe din nordul Kosovo, dar şi a creării armatei kosovare anunţate de Priștina. Totodată, acțiunea UE sau SUA în gestionarea diferendului este o chestiune delicată, întrucât ar genera, automat, o Federație Rusă agresivă, pe fondul sprijinirii Serbiei.

Parlamentarii PMP vor susţine poziţia oficială a României, care nu recunoaşte independenţa Kosovo, militând, în acelaşi timp, pentru o soluţie negociată, agreată de ambele părți, cu privire la minoritatea sârbă din nordul Kosovo, în acord cu cadrul internațional. Regiunea Balcanilor de Vest este relevantă pentru UE, întrucât beneficiază de perspectiva aderării. În prezent, Serbia și Muntenegru se află în negocieri cu UE, Albania și Republica


Macedoniei de Nord având perspectiva deschiderii de negocieri chiar în acest an, în timp ce Bosnia și Herțegovina așteaptă avizul COM de recunoaștere a statutului de stat candidat.

PMP va susține procesul de extindere în regiunea Balcanilor de Vest, în acord cu reformele și eforturile statelor candidate, această politică fiind o investiție în stabilitatea regională.

Totodată, PMP va susține impulsionarea cooperării regionale și a implicării UE în aceste proiecte, pentru a sprijini reconcilierea. Tineretul, inclusiv prin prisma educației și a prevenirii radicalizării, reprezintă o altă linie prioritară de acțiune.


Dialogul separat sau toţi cu o singură voce

În raport cu cele trei mari puteri globale (SUA – China – Federaţia Rusă), statele europene poartă un dialog separat, fără o coordonare europeană prealabilă.

Această tendință împiedică acțiunea unitară a Uniunii Europene în plan global. Aceasta este explicația pentru care percepția UE ca actor puternic și credibil este fragilizată. Este evident faptul că în mod deosebit China şi Federaţia Rusă au o politică de slăbire a coeziunii Uniunii Europene, principalul mecanism al atingerii acestui obiectiv fiind negocierile separate cu fiecare ţară în parte, fie că este vorba despre investiţii ale Chinei în state ale Uniunii, fie că este vorba despre furnizarea de gaze naturale din Federaţia Rusă .

Pentru a-şi păstra relevanţa în raport cu cele trei puteri globale, este esenţial ca Uniunea Europeană să vorbească pe o singură voce în relaţiile cu SUA, China şi Federaţia Rusă.

Parlamentarii PMP vor milita în Parlamentul European pentru coordonarea statelor membre ale UE în raport cu cele trei mari puteri și, în plan extins, în formatele multilaterale. Unitatea este precondiția internă pentru o acțiune externă de success şi pentru menţinerea şi, în multe cazuri, recâştigarea influenţei externe a Uniunii Europene la nivel global.
Elemente de politică internă ale Uniunii Europene Uniunea Europeană are o serie de probleme nerezolvate care reprezintă elemente de nemulţumire pentru cetăţenii europeni şi care sunt valorificate de naţionaliştii – populişti, extremişti, eurosceptici şi suveranişti ca argumente în politicile lor de slăbire a coeziunii Uniunii Europene.

Este obligaţia noastră, ca parlamentari PMP, să propunem soluţii pentru rezolvarea problemelor interne ale UE.


6.1. BREXIT

BREXIT-ul este rezultatul acţiunii politice consecvente de dezinformare a populaţiei, dar şi de utilizare a eşecurilor UE de către partide şi politicieni euro-sceptici care au avut ca obiectiv declarat retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

În acelaşi timp este confirmat faptul că Uniunea Europeană poate fi destrămată din interior. Uniunea pierde un contributor net, ceea ce afectează capacitatea Uniunii Europene de a finanţa politicile de coeziune, extrem de importante pentru România.

În acelaşi timp, Uniunea Europeană devine mai slabă prin pierderea celei de a doua puteri economice, dar şi a aproape 70 de milioane de locuitori. Din punct de vedere al rolului UE în plan global, Brexit înseamnă importante pierderi strategice ale Uniunii.

Mai mult, România va pierde, în interiorul UE, un aliat cu viziuni similare în chestiuni importante, mai ales în raport cu descurajarea acţiunilor Rusiei în vecinătatea estică, dar şi cu nevoia de debirocratizare a UE. Parlamentarii PMP vor susţine începerea negocierilor pentru un Acord de liber schimb UE – Regatul Unit.

Având în vedere că până în prezent Parlamentul de la Londra a respins de trei ori Acordul de ieşire a Regatului Unit din UE şi nu există în continuare un consens privind o anumită variantă de BREXIT, parlamentarii PMP vor susţine orice perspectivă care întârzie sau anulează ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană.


6.2. Migraţia extracomunitară

Migraţia internațională a devenit una dintre trăsăturile de bază ale globalizării, fiind o oportunitate majoră pentru dezvoltare. În acelaşi timp, migraţia este o provocare pentru guverne, care au obligaţia ca, prin reglementări naţionale, să garanteze menţinerea valorilor culturale şi sociale ale popoarelor din ţările de destinaţie, dar şi coeziunea socială a comunităţilor din ţara de destinaţie.

Altfel spus, o migraţie controlată la nivelul Uniunii Europene şi la nivelul fiecărui stat membru este esenţială pentru a valorifica efectele pozitive ale migraţiei. În ultimii zece ani, migraţia s-a dovedit a fi un fenomen pe care instituţiile europene şi naţionale nu l-au putut ţine sub control, drept pentru care a ajuns să fie o ameninţare la adresa tradiţiilor, valorilor culturale şi sociale specifice societăţii europene.

După boom-ul din 2015 – 2016, se pare că numărul migranţilor ilegali care intră în Uniunea Europeană s-a diminuat, dar situaţia este departe de a fi gestionată cu succes, având în vedere milioanele de migranţi de pe teritoriul UE care nu au locuri de muncă şi care refuză să se integreze în societate adesea neavând nici un fel de calificare.

Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât în tabere organizate pe teritoriul Turciei se află aproximativ 4 milioane migranţi care aşteaptă oportunitatea de a pleca, în mod ilegal, spre state ale Uniunii Europene.

Trebuie însă ţinut cont de faptul că migranţii sunt, în primul rând, fiinţe umane şi, în mod inechivoc, deţinători ai drepturilor universale ale omului, pentru care demnitatea şi securitatea necesită o protecţie specifică şi specială. Pentru găsirea soluţiilor de control a migraţiei ilegale, trebuie avut în vedere faptul că este o prerogativă a statelor în a decide cine poate intra, cine poate rămâne, cine poate munci şi cine trebuie expulzat de pe teritoriul național (vezi Art. 79 din Convenţia internaţională pentru protecţia tuturor muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor lor din 1990).

În egală măsură, migranţii trebuie să respecte legile, valorile culturale şi sociale ale comunităţilor din ţara de destinaţie şi să accepte ideea că trebuie să se integreze în societatea ţării de destinaţie, respectând-o şi însuşindu-şi valorile acesteia, plecând de la premisa că migrantul este cel care a optat să muncească şi să trăiască în ţara de destinaţie şi că nu l-a adus nimeni cu forţa (vezi Art. 34 din Convenția Internațională pentru protecția tuturor muncitorilor migranți și a membrilor familiilor lor din 1990).

Din respect pentru cei aproape 500 de milioane cetăţeni europeni, pentru istoria, cultura şi valorile care au făcut din Uniunea Europeană o organizaţie a păcii şi prosperităţii, oamenii politici responsabili nu pot accepta ca, la adăpostul formulei „politically correct”, Uniunea Europeană să se transforme într-o uriaşă moschee.

Parlamentarii PMP vor propune un proiect de directivă sau de regulament al UE, valabil pentru toate statele membre, care să reglementeze condiţiile de acordare a dreptului de şedere şi de muncă, precum şi a obligaţiilor migranţilor de integrare în societăţile europene, în deplin respect pentru valorile şi credinţa acestora. Regulamentul sau directiva va stabili şi condiţiile de expulzare de pe teritoriul Uniunii Europene a migranţilor care refuză să se integreze în câmpul muncii, comit infracţiuni repetate sau refuză să accepte tradiţiile, cultura şi obiceiurile creştine specifice Europei.


6.3. Riscul terorist Siguranţa cetăţeanului European este afectată continuu de ameninţarea producerii unor acte teroriste oriunde pe teritoriul Uniunii Europene. Din păcate, acest tip de ameninţare este una pe termen lung, care va trebui combătută cu eficienţă şi duritate, utilizând în acelaşi timp toate mijloacele de care dispun statele pentru a descuraja şi preveni actele teroriste pe teritoriul UE.

Simultan cu procesul de migraţie ilegală şi legat de înfrângerea ISIS în Irak şi Siria, o mare parte din combatanţii ISIS au revenit şi vor continua să revină în Europa. Riscul unor atentate teroriste pe teritoriul Uniunii Europene este ridicat cu atât mai mult cu cât liderii ISIS ameninţă public şi direct Uniunea Europeană şi cetăţenii săi cu executarea unor atentate teroriste.

Mai mult, în statele UE, pe lângă unele moschei şi şcoli musulmane au fost create adevărate centre de recrutare şi convertire a tinerilor musulmani, de regulă neintegraţi social, la o ideologie islamist – extremist, care cultivă ura faţă de creştini şi faţă de civilizaţia europeană. Aceste centre asigură perpetuarea necesarului de militanţi extremişti educaţi şi antrenaţi să meargă până la sacrificiul suprem în ura lor împotriva creştinilor şi a Europei civilizate.

Este evident că lupta cu teroriştii Statului Islamic aflaţi în Europa este o luptă pe termen lung, terorismul fiind o ameninţare pe termen lung pentru cetăţenii europeni. Din acest motiv, apreciem că este necesar ca în cel mai scurt timp să fie creată o Agenţie de analiză şi informaţii la nivel European, care să proceseze unitar informaţiile colectate de la toate statele membre, astfel încât agenţia să fie în măsură a preveni în timp util statele membre pe teritoriul cărora urmează a se produce acte teroriste.

Parlamentarii PMP vor propune crearea unei Agenţii de analiză şi informaţii la nivel european. Agenţia va avea ca misiune să analizeze informaţiile primite de la statele membre vizând riscurile teroriste la nivelul Uniunii Europene şi să avertizeze în timp util statele membre.


6.4. Securitatea frontierelor

Modul în care milioane de cetăţeni din Africa, Orientul Mijlociu şi alte zone ale lumii intră aproape nestingheriţi pe teritoriul Uniunii Europene arată că sistemul Schengen este inadecvat pentru a proteja teritoriul Uniunii Europene.

Această realitate este nepermisă, mai ales pentru că orice stat are ca principal element de definire a suveranităţii sale frontierele şi capacitatea de a şi le apăra.

Parlamentarii PMP vor susţine o reformare a sistemului Schengen, crearea Poliţiei de Frontieră a Uniunii Europene şi punerea acesteia sub comandă unică. Acest obiectiv trebuie dublat de susţinerea alocării de resurse umane şi mijloace tehnice pentru îndeplinirea misiunii de apărare şi securizare a frontierelor Uniunii Europene.


6.5. Politica externă unică sau coordonată

Deşi există un Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună a UE, în ultimii ani s-a accentuat tendinţa ca statele membre să ducă o politică externă independentă, fără comunicare şi corelare cu Înaltul Reprezentant.

Este greşit, pentru că acest lucru a erodat în ultimi 10 ani autoritatea şi influenţa Uniunii Europene la nivel global. Fenomenul este cu atât mai grav, atunci când ne referim la relaţiile cu puterile globale (SUA, China, Federaţia Rusă), ceea ce a avut ca rezultat nu numai diminuarea influenţei Uniunii Europene, dar şi slăbirea coeziunii în interiorul Uniunii Europene, exemple în acest sens fiind: – Germania – Federaţia Rusă.

Construcţia gazoductului Nord Stream 2 continuă, în ciuda criticilor din partea unui număr important de ţări europene (estice și baltice), dar şi din partea SUA, din cauza creşterii dependenţei europene de importurile de energie din Federaţia Rusă și, în consecință, a creșterii influenţei politice a Federaţiei Ruse în Uniunea Europeană. – Investiţiile Chinei în UE în intervalul 2010 – 2017. China a investit în statele membre ale Uniunii Europene, pe relaţie bilaterală, cca 145 miliarde euro, în principal în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Germania. De asemenea, Italia a semnat şi a devenit primul stat G7 care s-a alăturat proiectului Chinei de infrastructură „Belt and Road Initiative”, fără coordonare europeană prealabilă.

Mai mult, în momentul de faţă, China deţine în UE 4 aeroporturi, şase porturi maritime şi 13 echipe profesioniste de fotbal. În aceste condiţii, este dificil ca statele membre să ajungă la un consens în ceea ce priveşte politicile de combatere a practicilor comerciale incorecte sau de încălcare drepturilor de proprietate intelectuală. – Poziționarea în raport cu statutul Ierusalimului.

În condiţiile în care Înaltul Reprezentant a susținut întotdeauna perspectiva Ierusalimului drept capitală a celor două state, Israel și Palestina, iar UE a avut o poziţie unitară cu privire la mutarea ambasadelor lor de la Tel Aviv la Ierusalim, România, fără a se consulta cu statele membre, a anunţat mutarea Ambasadei sale la Ierusalim.

Iată doar câteva exemple care demonstrează incapacitatea Uniunii Europene de a vorbi pe o singură voce în relaţiile internaţionale, ceea ce diminuează consistent influenţa Uniunii Europene la nivel global. Este evident că puterile globale doresc să menţină acest mod de cooperare cu state din UE, ceea ce slăbeşte coeziunea UE şi capacitatea acesteia de a reacţiona unitar în relaţiile cu SUA, China şi Federaţia Rusă.

În același timp, propunerea președintelui Comisiei de a extinde votul cu majoritate calificată în domeniul politicii externe europene va fi un prim pas în direcția unei acțiuni coordonate.

Cu toate acestea, pentru a evita noi diviziuni și frustrări în plan european, UE trebuie să se asigure că noul sistem de vot nu va favoriza exclusiv statele mari.


Obiectivul parlamentarilor PMP va fi să promoveze imperativul ca, în probleme majore, să fie obligatorie o politică externă unică a celor 28/27 state membre, respectându-se litera şi spiritul Tratatului de la Lisabona.


6.6. Crearea armatei europene

Proiectul autonomiei strategice europene și al creării unei armate europene a fost lansat şi susţinut din ce în ce mai vocal de către Franţa prin preşedintele Emmanuel Macron susţinut şi de Angela Merkel.

Pe de altă parte, Olanda nu susţine proiectul. Cu toate acestea, cea mai mare parte a statelor membre ale UE sunt şi membre NATO (22 inclusiv UK), având capabilităţile militare incluse în sistemul de planificare al NATO. Ar rămâne Austria, Finlanda, Suedia care fără a fi membre NATO sunt ţări partenere.

În plus, fără armata SUA, o armată a Uniunii Europene nu are capacitatea de descurajare nucleară în raport cu Federaţia Rusă (mai ales după Brexit, când Franța va rămâne singura putere nucleară în UE), iar un program de înarmare nucleară a Uniunii Europene este de neconceput şi de neacceptat (contravine Tratatului de neproliferare a armelor nucleare/NPT).

Din aceste motive, parlamentarii PMP nu vor susţine proiectul armatei europene, considerând că NATO este alianţa care garantează securitatea şi pacea continentului.

6.7. Suveranismul şi naţionalism – populismul, risc major

Un alt risc intern major, aflat în plină ascensiune îl reprezintă abordarea suveranistă sau naţionalist – populistă, care câştigă tot mai mult teren în Uniunea Europeană. Emblematice în acest sens sunt abordările guvernelor din Italia (Salvini), Polonia (Kacinski), Ungaria (Orban), dar şi ascensiunea populiştilor şi euroscepticilor în Franţa, Austria, Finlanda, Spania, etc.

De cele mai multe ori, aceste partide revendică suveranitatea, atacând în acelaşi timp Bruxelles-ul şi construcţia europeană.

Acest mod de a face politică vulnerabilizează cel mai puternic coeziunea Uniunii Europene și a societăților sale. Dacă ascensiunea acestor partide continuă, destrămarea Uniunii Europene poate deveni o realitate, iar Brexitul este proba că dezmembrarea UE este posibilă din interior. Guverne şi partidele suveraniste şi eurosceptice duc o propagandă mincinoasă legată de suveranitate, dezinformându-şi cetăţenii cu privire la cele convenite, semnate şi ratificate cu ocazia intrării în Uniunea Europeană.

Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene stabileşte un număr mare de competenţe exclusive ale Uniunii Europene, respectiv competenţe partajate între Uniunea Europeană şi statele membre. Odată cu intrarea în Uniune, statele membre au cedat, de bună voie şi la cererea
lor, o parte importantă a suveranităţii.

Din acest motiv, partidele tradiţionale pro-europene au obligaţia să dezvolte un larg proces de explicare a Tratatelor Uniunii Europene, în aşa fel încât partidele extremiste şi antieuropene să nu mai poată manipula populaţia, precum în cazul Brexit.

Parlamentarii PMP vor explica românilor, ori de câte ori vor avea ocazia, obligaţiile asumate de România prin Tratatul de Aderare, precum şi distribuţia competenţelor între Bruxelles şi Bucureşti.


Crearea Statelor Unite ale Europei – evoluţia Uniunii Europene Uniunea Europeană nu se află în cea mai bună situaţie, iar cetăţenii aşteaptă de la politicieni soluţii pentru viitorul lor şi al Uniunii Europene în condiţiile în care migraţia ilegală, terorismul, naţionalismul populist, euroscepticii şi suveranismul ocupă tot mai mult din spectrul politic european. Decizii importante trebuie adoptate în cel mai scurt timp.

În aprecierea PMP, prin consens la nivelul Uniunii trebuie să fie adoptate căteva măsuri şi anume:

7.1. Accelerarea proceselor de integrare a statelor membre prin trecerea tuturor statelor la moneda euro în cel mai scurt timp, prin integrarea tuturor statelor membre în spaţiul Schengen, prin dezvoltarea infrastructurilor de transport (porturi, aeroporturi, autostrăzi şi căi ferate), introducerea tehnologiei 5G simultan pe întreg teritoriul UE etc.

7.2. Crearea instrumentelor politice, instituţionale şi financiare pentru ca, pe termen mediu, să se poată realiza Statele Unite ale Europei (SUE), ca singură soluţie pentru aşezarea Uniunii Europene alături de SUA, China şi Federaţia Rusă pe puntea de comandă a procesului de globalizare.

7.3. Procesul de creare al SUE trebuie accelerat, ceea ce va implica costuri suplimentare ce vor fi în principal în sarcina marilor puteri economice al UE (Germania, Franţa, Italia, Olanda etc).

7.4. Crearea SUE împlică o similitudine a salariului minim şi a pensiei minime, sisteme de ajutoare sociale echitabile, precum şi o uniformizare a sistemului de taxe şi impozite.

Nu în ultimul rând, crearea unui număr important de instituţii europene care vor prelua treptat atribuţiunile instituţiilor naţionale este esenţială. În cazul menţinerii la actualul nivel de integrare, Uniunea Europeană va continua să piardă din relevanţa politică şi decizională la nivel global, devenind în timp un teritoriu economic şi social care va recepţiona efectele globalizării, fără a le putea controla sau influenţa în folosul cetăţenilor săi.

Acţiunea parlamentară a PMP

În privinţa contribuţiei pe care europarlamentarii PMP o vor aduce în mandatul 2019 – 2024 sunt avute în vedere iniţiative care sunt de interes pentru mai multe state membre și, deci, care ar putea beneficia de o puternică susţinere în comisiile de specialitate şi în plenul Parlamentului, respectiv în negocierile cu Comisia Europeană şi Consiliul UE privind aprobarea, finanţarea şi implementarea acestora.

În acest sens, parlamentarii PMP vor avea următoarele iniţiative şi acţiuni.

8.1. Vor supraveghea şi vor susține intervenţii politice, atunci când este necesar, pentru respectarea intereselor cetăţenilor români care locuiesc şi lucrează în statele membre ale Uniunii Europene.

8.2. Cu ocazia dezbaterilor pentru bugetul 2021 -2027, parlamentarii PMP vor susţine creşterea subvenţiilor pentru agricultură alocate noilor membri ai Uniunii, la un nivel apropiat sau egal de cel al vechilor membri ai Uniunii Europene.

8.3. Parlamentarii PMP vor lansa, în Parlamentul European, dezbaterea şi analiza în comisii cu privire la viabilizarea magistralei de transport pe ape interioare Rin – Main – Dunăre (pe relaţia Rotterdam – Constanţa sau Marea Neagră – Marea Nordului), prin unificarea regulamentelor de navigaţie şi a standardelor tehnice a navelor autorizate să circule pe magistrala de ape interioare Rin – Main – Dunăre.

Va fi necesară unificarea regulilor Comisiei Dunării şi a Comisiei Rinului, organizaţii care gestionează activitatea de transport pe Dunăre şi pe Rin. Pentru a exemplifica importanţa proiectului, prezentăm o analiză a Curţii Europene de Conturi care arată eficienţa transportului pe ape interioare comparativ cu transportul rutier şi feroviar.

Exemple de costuri de transport în eurocenți pe tonă km pentru distanțe de transport de 200 km și de 1 000 km.

Modul de transport 200 km 1 000 km

Rutier 14,30 8,80

Feroviar 16,04 7,40

Căi navigabile 2,73 1,95


8.4. Parlamentarii PMP vor susţine creşterea asistenţei financiare şi a asistenţei tehnice acordate de Uniunea Europeană statelor din Parteneriatul Estic, care au semnat un Acord de Asociere cu UE, inclusiv cu componentă de liber schimb, (Republica Moldova, Ucraina şi Georgia), în mod deosebit pentru consolidarea statului de drept, a îmbunătăţirii infrastrusturii şi pentru proiecte transfrontaliere vizând, în special, proiecte de interconectare rutieră, feroviară şi energetică (gaze şi energie electrică), astfel încât R. Moldova şi Ucraina să-şi reducă dependenţa de Federaţia Rusă.

8.5. Promovarea continuă a interesului României de a intra în spaţiul Schengen, plecând de la premisa că sunt îndeplinite condiţiile tehnice, dar şi de la faptul că pentru România, fiind o ţară de tranzit, apartenenţa la spaţiul Schengen va avea avantaje consistente transportatorilor şi firmelor exportatoare din toate ţările Uniunii.

8.6. Parlamentarii PMP vor propune şi vor promova ideea creării unei Agenţii de Informaţii Antiteroriste, având ca misiune prevenirea actelor de terorism pe teritoriul Uniunii Europene.

8.7. Parlamentarii PMP vor susţine obţinerea unui portofoliu important pentru România (justiţie, energie, agricultură, mediu sau dezvoltare regional), cu ocazia formării noii Comisii Europene.

8.8. Parlamentarii PMP vor fi împotriva creării unui buget separat pentru statele membre ale zonei Euro, aceasta fiind o premisă pentru instituționalizarea Europei cu două categorii de state membre.

8.9. Pentru creşterea eficienţei în utilizarea fondurilor de coeziune în toate statele beneficiare, parlamentarii PMP vor susţine simplificarea procedurilor de aprobare a proiectelor la nivel national, dar şi la nivelul Comisiei Europene.

8.10. Pentru realizarea Europei Digitale, parlamentarii PMP vor susţine iniţierea programului de introducere a tehnologiei 5G, cu finanţare consistentă din partea Băncii Europene de Investiţii, în aşa fel încât toate statele membre să introducă simultan noua tehnologie 5G pe toată suprafaţa statelor membre, cu acces egal în mediul rural şi urban, în şcoli şi societăţi comerciale.

8.11. Parlamentarii PMP vor susţine necesitatea unei comisii parlamentare, având ca obiectiv elaborarea şi prezentarea unui raport cu privire la situaţia de securitate a flancului estic al Uniunii Europene (dimensiunea sudică și nordică, în mod egal), având în vedere acţiunile agresive ale Federaţiei Ruse în regiunea Mării Negre şi a Mării Baltice.

8.12. Parlamentarii PMP vor susţine operaţionalizarea ideii deja lansate de Comisia Europeană, pentru crearea Poliţiei Europene de Frontieră, organism ce va trebui să funcţioneze sub comandă unică la nivel european şi independent de poliţiile de frontieră a statelor membre. Misiunea principală a Poliţiei Europene de Frontieră va fi securizarea frontierelor Uniunii.

8.13. Plecând de la premisa că statutul migranţilor pe teritoriul naţional este un atribut exclusiv al statelor, parlamentarii PMP vor propune elaborarea unui regulament aplicabil migranţilor extracomunitari aflaţi pe teritoriul UE. Obiectivul regulamentului pentru migraţie extracomunitară este acela de a asigura o migraţie extracomunitară de bună calitate, prin stabilirea condiţiilor în care un migrant extracomunitar poate rămâne pe teritoriul UE, precum şi condiţiile de expulzare a migranţilor extracomunitari de pe teritoriul UE.

8.14. Cu ocazia dezbaterii bugetului, parlamentarii PMP vor susţine alocarea unor sume suficiente destinate lansării de start-up-uri pentru tineri, dar şi creării de IMM-uri care să fie dezvoltate în zone cu şomaj ridicat în ţări precum Grecia, Spania, Italia (ţări cu şomaj între ridicat, situate între 10 şi 16 la sută) dar şi în regiunile cu şomaj ridicat din România.

În momentul de faţă, la nivelul Uniunii Europene şomajul este de 6,4 la sută însemnând 15,9 milioane personae. Dintre aceştia 3,3 milioane sunt tineri cu vârsta până la 25 ani. 8.15. Parlamentarii PMP nu vor vota niciodată o rezoluţie a Parlamentului European împotriva României.

Acestea sunt obiectivele iniţiale pe care PMP le propune partidelor partenere şi Parlamentului European, reprezentând principiile și ghidajul programului de acţiune a europarlamentarilor PMP, în legislatura 2019 – 2024.

Programul poate fi ajustat pe parcursul mandatului, în funcţie de evoluţiile la nivel European.