Motiune simpla de cenzura a PMP: Când sănătatea va fi fost o prioritate!

PMP a decis să depună o moțiune simplă împotriva Guvernului Sorin Grindeanu. Vizat e ministrul Sănătății, Florian Bodog. Moțiunea pe sănătate va fi depusă la Camera Deputaților.

Ministrul Sănătății trebuie să plece!
PMP a pregătit o moțiune simplă in acest sens, pe care o depune în Parlament, cu susținerea celorlalte partide de opoziție!
Anuntul a fost facut luni 12 iunie, de deputatii Eugen Tomac, lider de grup PMP si Petru Movila vice lider
„Opoziţia îşi face rolul de opoziţie. Cerem ministrului Sănătăţii să plece. Am pregătit o moţiune simplă pe sănătate. Mulţumim colegilor din USR şi aşteptăm şi PNL pentru a face o opoziţie în Parlament. S-a declanşat un adevărat haos în ţară din cauza PSD-ului.”, a anunţat Eugen Tomac de la PMP.

„Se pare că pentru Ministerul Sănătăţii bugetul de 7 miliarde de euro nu este suficient pentru a fi cât mai predictibili în ceea ce priveşte achiziţionarea de vaccinuri şi mai mult decât atât haosul din sănătate pare să nu ia sfârşit. Avem suflete nevinovate care decedează din cauza incompetenţei şi ăsta e un motiv extrem de temeinic pentru ca opoziţia să îşi facă rolul de opoziţie în Parlament şi venim cu o moţiune simplă prin care cerem ministrului Sănătăţii să plece
Aşteptăm şi răspunsul colegilor din PNL, e nevoie de acţiune solidă a opoziţiei în parlament faţă de haosul pe care l-a instalat PSD în ţară”, a spus Tomac.
 
Deputatul Petru Movilă a adăugat că moţiunea simplă va fi depusă marţi în Parlament.

„La începutul anului vinovatul era Cioloş pentru a întocmit greşit proiectul de buget şi îi lipseau câteva miliarde, mai târziu a înfiinţat o comisie de anchetă care să ancheteze nu ştiu ce pentru că s-a umplut deja de ridicol celebra comisie şi acum şi-a găsit un nou subiect.îşi bate joc de propriul guvern”

Descarcati Text motiune

”MOȚIUNE SIMPLĂ

„Când Sănătatea va fi fost o prioritate”

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Domnule Ministru al Sănătății,

Doamnelor și domnilor deputați,

Premierul Grindeanu și responsabilul de resort, Florian Bodog, au făcut tot ce le stă în putere pentru a respecta promisiunile bombastice din programul de guvernare în domeniul sănătăţii. În același timp, preocuparea cea mai importantă a guvernului PSD în sănătate constă în acoperirea lipsei de responsabilitate pe aspecte mult mai concrete, cum sunt vaccinarea și criza de vaccinuri, absența măsurilor privind autorizarea sanitară a spitalelor care nu îndeplinesc criterii de bun simț, minimale, împiedicarea reexportului de medicamente esențiale pentru bolnavii de cancer, dansul printre interese pentru achiziţia de ambulanţe. Modalitatea în care aceste probleme sunt abordate ar da motive de îngrijorare oricărei persoane, arătând că sistemul sanitar nu este o prioritate, este doar o vacă de muls. Poate cândva, soarta bolnavilor din această ţară va deveni o prioritate reală, o preocupare de prim rang a celor aflaţi la putere, dar cu siguranţă acesta nu este cazul guvernării PSD.

În privinţa vaccinării

În acest an, aşa cum nu s-a întâmplat niciodată până în prezent, România s-a confruntat cu două fenomene legate de bolile infecţioase: epidemia de rujeola şi disfuncţionalităţile majore în aprovizionarea cu toată paleta de vaccinuri destinate copiilor, în condițiile în care vaccinarea nu este o practică descoperită de PSD, pe care să o pună acum, pentru prima oară, în practică. În condiţiile în care Ministerul Sănătăţii ştia că stocurile de vaccin ROR urmau să fie epuizate până la sfârşitul lunii aprilie, este inadmisibil faptul că abia la mijlocul lunii mai s-a semnat contractul de aprovizionare cu acest tip de vaccin.

Repetatele declaraţii fals liniştitoare ale Ministrului Sănătăţii au ajuns să îl exaspereze chiar pe şeful său direct, premierul Grindeanu. La începutul lunii aprilie, premierul a reproşat Ministrului Sănătăţii lipsa unei abordări preventive cu privire la stocurile de vaccinuri, cu atât mai mult cu cât acest deficit de resurse se afla în atenţia publică încă din luna ianuarie. Dincolo de explicaţii, rămâne o realitate tristă: România a fost lovită de o epidemie de rujeolă, până în aprilie s-au înregistrat 6400 de cazuri, dintre care 26 de copii decedați. Principala cauză a acestui dezastru a fost lipsa vaccinării şi incapacitatea autorităţilor de a asigura necesarul de vaccin antirujeolic odată ce s-a declanşat epidemia. Lucrurile nu au stat mai bine nici în ceea ce priveşte achiziţionarea celorlalte vaccinuri. Valul de declaraţii ministeriale privind iminenţa contractărilor, aprovizionării şi distribuţiei denotă de fapt degringolada din minister, de parcă anul 2017 ar fi fost primul în care s-a introdus vaccinarea copiilor din această ţară. Poate că stângăciile de comunicare ar fi putut fi trecute cu vederea dacă ministrul ar fi pus punctul pe i, indicând şi cauzele, şi eventualii vinovaţi pentru care România s-a confruntat cu această situaţie, nemaipomenită până acum.

În privinţa ambulanţelor

Programul de guvernare al PSD releva intenţia de a achiziţiona 3.000 de ambulanţe, cu un impact financiar estimat la 140.000.000 Euro. Această propunere are două posibile greşeli. Dacă toată sumă se referă strict la achiziţia de maşini, atunci preţul unitar al unei ambulanţe ar fi de 43.000 EUR, ceea ce este nerealist, în condiţiile în care doar echipamentul medical per ambulanţă costă zeci de mii de euro. Pe de altă parte, această sumă este şi mai nerealistă dacă în buget ar fi incluse salariile celor care vor opera ambulanţele, cel putin un șofer și o asistentă pe tură, cheltuielile de mentenanţă şi înlocuire a materialelor.

Nu în ultimul rând, această propunere nu este însoţită de nicio măsură/propunere de a stimula ghidarea personalul medical către astfel de posturi, cu atât mai mult în zone greu accesibile sau mai puţin favorizate. Dincolo de un evident populism, promisiunea de a cumpăra 3000 de ambulanțe, ca și disputa născută între secretarul de stat Arafat și ministrul Bodoc miroase de la o poștă a interes de grup, cu beneficiari umbriți. Există riscul real că aparatura să fie achiziţionată şi să nu existe medici sau asistente care să ocupe aceste posturi, nici în prezent, nici în viitor, şi să nu existe nici finanțare pentru respectivele posturi. Importantă este achiziția în sine!

Nu este normal ca, la nici o lună de la ultima sincopă a Ministrului Sănătăţii, premierul să fie nevoit să ia în mâinile proprii responsabilităţile unui ministru a cărui performanţă lasă de dorit. Sorin Grindeanu a declarat se va întâlni cu persoanele responsabile pentru a clarifica problema. Este anormal ca, după jumătate de an de mandat, premierul să ceară clarificări și să se implice personal, când în fapt este vorba de erori ale unor factori umani, şi nu a unor factori externi neprevăzuţi. Astfel de intervenţii în cazul ambulantelor şi al vaccinării relevă lipsa de viziune, incompetenţă, rea intenție, ca şi lipsa de performanţă din partea celor numiți să gestioneze problemele sănătății.

În privinţa autorizării sanitare a spitalelor

40% din spitalele noastre au autorizaţii sanitare de funcţionare formale, neconforme cu cerinţele minime obligatorii, eliberate sub promisiunea unor rapide îndreptări a neajunsurilor.

Ca simpli oameni care îşi caută de îngrijirea beteşugurilor, ne-am aştepta că tocmai aceste unităţi sanitare să beneficieze de autorizaţii sanitare deasupra oricăror suspiciuni. Realitatea crudă este alta. Măsurile de igienă precare, aparatura şi instrumentarul învechit, clădiri improprii, grupuri sanitare inadecvate etc, se întâlnesc în aproape 40% din spitalele publice din România.

În anul 2009, Ministrul Nicolaescu, văzând situaţia deplorabilă în care se găsesc un număr mare de unităţi sanitare cu paturi, prin ordinul Ordinul nr. 1030/2009 a acordat un termen de graţie pentru îndeplinirea planurilor de conformare a spitalelor, deosebit de generos, de 5 ani. Printr-un artificiu legislativ, ministrul Ridli reinstaurează termenul de 5 ani, însă calculat din 26 martie 2012. În anul 2015, sub conducerea ministrului Bănicioiu, termenul de graţie este din nou prelungit, fiind stabilit după alegerile care ar fi consfinţit sfârşitul ipotetic al mandatului ministrului, respectiv până la 31 ianuarie 2016.

Trebuie să recunoaştem că Ministrul Florian Bodog s-a trezit în mână cu un cartof fierbinte şi nu avea cum să decidă închiderea celor peste 130 de spitale care nu îndeplinesc cerinţele din planurile de conformare nici după 8 ani de când acestea au fost constatate.

Ne despărţim categoric însă de decizia de a prelungi, termenul de acceptare a acestei prefăcătorii de-a conformarea, din nou, până la la un nou sfârşit ipotetic al mandatului actualului ministru, adică până în anul 2020. Este ca și cum ministrul ne-ar fi informat pe noi, toti beneficiarii spitalelor, că autorizaţiile sanitare pur şi simplu nu contează. Bine că sunt importante la cârciumi și buticuri!

Această fugă de responsabilitate a ministrului este, în fapt, un gest de laşitate. Poate că am fi putut să înţelegem decizia sa dacă toți contabilii ar socoti de câti bani avem nevoie ca să nu ne mai riscăm viața cînd ne internăm în spital. Am putea să înţelegem dacă guvernul din care domnia să face parte s-ar plânge de lipsa resurselor financiare și ne-am alătura în găsirea de finanțare prin restructurarea cheltuielilor din acest an.

Dacă sănătatea ar fi fost o prioritate, Guvernul Grindeanu nu ar fi stabilit o sumedenie de priorităţi, care mai de care mai risipitoare sau consumatoare de resurse, în oricare alt domeniu decât în sănătate. Chiar şi aşa, fără a ne uita în alte domenii, ne-am fi aşteptat ca ministerul, confruntat cu această stare de fapt, să anunţe că renunţă sau amână alte investiţii (unele chiar fantastice, cum ar fi achiziţionarea de 3000 de autosanitare destinate mediului rural) sau construirea, până în anul 2020, a unei platforme medicale pompos denumite “Spitalul republican“, pentru care ar urma să cheltuie 1000 de milioane de euro. În mod cert, cu doar o mică parte din acesti bani s-ar putea înlătura lipsa de conformitate a celor 130 de spitale!

Pe vremea în care sănătate va fi fost deja o prioritate, în loc să ne preocupăm de un viitor extrem de idilic şi costisitor, ministrul ar fi venit în Parlament să ne prezinte această situație îngrijorătoare. Ca să fim cinstiţi, se pare că ministrul a vrut, însă n-a avut curajul să ia taurul de coarne. A preferat să adopte, în surdină, un ordin care mută cartoful fierbinte în mâna celui care îi va urma în funcție. Poate altul, poate alţii vor rezolva această rușine!

În privinţa politicii medicamentelor

Există o situaţie revoltătoare pentru bolnavii suferinzi de afecţiuni grave: medicamente aflate pe lista de compensare, care le sunt esenţiale pentru supravieţuire, părăsesc țara de îndată ce ajung în depozitele distribuitorilor şi farmaciilor.

Aceasta efuziune de medicamente, multe dintre ele destinate pacienţilor suferinzi de cancer, are o sumedenie de explicaţii. România impune medicamentelor un preţ aflat la limita inferioară, raportat la restul ţărilor UE. Tocmai statutul nostru de ţară membră UE permite o piaţa liberă, fără bariere, iar comercianţii de medicamente au înţeles că este o pâine bună de mâncat, estimată la 400 de milioane de euro, prin revinderea medicamentelor destinate pacienților din România în alte ţări, realizând astfel profituri astronomice, care uneori depăşesc şi 90-100%!

Cândva, când sănătatea romanilor va fi fost o prioritate pentru Ministerul Sănătăţii, se vor fi găsit de îndată soluţii pentru ca astfel de anomalii ale comerţului intra comunitar să nu mai afecteze bolnavii. Existenţa preţurilor duale, care presupun un preţ pentru sistemul de asigurări, stabilit ca atare sau în urma negocierii unor contracte cost-volum-rezultat, şi un preţ separat pentru vânzarea la liber a respectivelor medicamente, ar face ca instantaneu fenomenul să dispară, aşa cum s-a întâmplat, spre exemplu, în Spania. În Bulgaria vecină, ministrul sănătăţii a declanşat un amplu program de control la acele depozite care şi-au rotunjit veniturile în acest mod. Rezultatul – o scădere cu 70% a exportului paralel în numai 3 luni! În România de azi, Ministerul Sănătăţii mai aşteaptă, iar măsurile adoptate se caracterizează printr-un singur element comun, lipsa oricăror sancțiuni, de parcă ar fi fost dictate de însăși cei care se ocupă cu acest reexport legal, dar imoral!

Despre promisiunea mult vehiculată în campanie, referitoare la reducerea cu 35% a pretului medicamentelor, aproape că nu mai are rost să arătăm cu degetul. A fost o promisiune bombastică, nerealistă, care, în final, s-a materializat într-un ou de bibilică, producând o diminuare aproape inexistentă și care nu afectează în nici un fel nivelul de trai si accesul la medicamente al bolnavilor.

Nu dorim să încheiem moțiunea noastră fără a atrage atenția asupra mult promiselor majorări salariale destinate personalului bugetar din sanatate, dar şi din alte sectoare. Salutăm aceste măriri semnificative, care ar puterea să diminueze exodul medical. Există însă şi capcane pe care guvernul Grindeanu, din incompetenţă sau cu bună ştiinţă, le ignoră. Majorarea veniturilor personalului medical bugetar afectează doar pe cei care lucrează în spitale, însă majoritatea cadrelor medicale lucrează în ambulator. Nu este acceptabilă ignorarea sau discriminarea acestora fără ca să se nască grave tulburări ale funcţionării sistemului sanitar.

Pe de altă parte, majorările salariale bugetare globale sunt deja estimate la un efort financiar în jurul a 40 de miliarde de lei anual, ceea ce înseamnă că sănătatea ar putea beneficia de cel putin aproximativ 1 miliard de euro în plus. Ne exprimăm temerea că guvernul nu va accepta această suplimentare a bugetului sănătăţii, care nu are la bază o creştere a sănătăţii. Este foarte probabil ca tocmai această infuzie de venituri să stea la baza promisei elaborări a unei noi legi a sănătăţii care ar urma să se producă pâna la sfârşitul anului. Asta însa ar reprezenta punerea boilor în faţa căruţei!

Concluzii

Astfel, pe vremea când sănătatea va deveni o prioritate, fiind evident că nu în timpul actualei guvernări, vom putea vedea cum legile din domeniul sanitar şi implementarea lor vor fi definite prin câteva principii clare: Accesibilitate. Sustenabilitate. Responsabilitate.

Membrii partidul de guvernământ mai au încă alternativa asumarii responsabilităţii pentru greşelile şi deficienţele organizatorice. În acelaşi timp, au posibilitatea fie să remedieze greşelile din scurt, fie să îşi continue drumul politic cu stigma că nu au fost parte din soluţie, ci chiar o parte a problemei, că, indirect, şi ei sunt de vină pentru viețile risipite nedrept în sistemul de îngrijiri din ţara noastră.

Poate unii vor critica faptul că introducem aceasta moţiune după doar 6 luni de guvernare. Reacţiile ezitante, ineficienţa, preocuparea de a da întâietate circului, în detrimentul rezolvării problemelor stringente ale bolnavilor şi sistemului, ne dau convingerea că semnalul nostru de alarmă este justificat. Drept pentru care am introdus prezenta moţiune care, sperăm, va întruni voturile necesare, inclusiv, dacă nu în primul rând, prin voturile celor mai lucizi membri ai partidului de guvernământ. O greşeală recunoscută poate uneori fi iertată.”

Opinia dvs.