Opinie politică. Stefan Vlaston: Călin Popescu Tariceanu, un pericol la adresa statului de drept

 

Asistăm uluiţi la escaladarea discursului anti justiţie promovat de preşedintele Senatului, al doilea om în stat, Călin Popescu Tariceanu.

Cel mai recent, legat de arestarea Primarului General al capitalei, Sorin Oprescu.

Fără să aibă acces la probele aflate la dosar, şi pe baza cărora judecătorii au decis arestarea preventivă a Primarului General, C.P. Tăriceanu ştie că:

„ flagrantul nu a fost flagrant, aparatul de bruiere a telefoanelor nu a fost găsit, dacă DNA a întocmit de doi ani dosare penale pe numele lui Oprescu pentru ce a aşteptat atât”?

Atunci când al doilea om în stat se amestecă în ancheta procurorilor, lucrurile iau o întorsătură gravă.

Şi cu alte ocazii, C.P. Tăriceanu a demonstrat că nu dă doi bani pe independenţa justiţiei, pe ritmul şi procedurile judiciare în care nu are voie să se amestece.

Conştiinţa  judecătorilor şi apoi CSM-ul sunt singurele instituţii care decid în înfăptuirea actului de justiţie, nu preşedintele unei  instituţii legislative, Senatul.

Aceasta este esenţa democraţiei,  a statului de drept, ilustrată prin sintagma „checks and balances”.

Dar C.P. Tăriceanu nu se mulţumeşte să-şi spună părerile, fie ele în afara democraţiei şi statului de drept.

C.P. Tăriceanu are planuri mari cu încălecarea justiţiei de către politic.

În opinia sa, partidele politice au obligaţia să soluţioneze urgent problemele Justiţiei pentru refacerea echilibrului dintre puterile statului, pentru controlul reciproc al acestora şi pentru stabilitatea democratică a ţării fiindcă este „inadmisibil” ca sistemul democratic parlamentar să fie înlocuit de „unele instituţii de forţă ale statului”.

Adică unde este înlocuit sistemul democratic parlamentar? Atunci când demnitarii fură din banii publici, cum e cazul lui Sorin Oprescu, ce ar trebuie să facă DNA, să închidă ochii şi să nu aplice legea?

Tariceanu nu acceptă ca legea să fie egală pentru toţi. Îi consideră pe demnitari, pe parlamentari, deasupra legii, ei nu pot fi deranjaţi de instituţiile statului nici măcar atunci când fură.

Iată o altă declaraţie a dlui Tariceanu:

Avem un Mecanism de Cooperare şi Verificare cu UE, însă, aşa cum se discută astăzi aici, de multe ori, parcă, preocupările şi ale politicienilor, şi a justiţiei, şi ale presei par să fie pentru justiţia de export”

Iarăşi o neîntelgere gravă a poziţiei României în UE.

Atunci când a semnat Tratatul de Aderare şi ulterior alte tratate privind integrarea în logica şi principiile UE, România s-a angajat să respecte inclusiv valorile statului de drept, printre care independenţa justiţiei.

Că dlui Tăriceanu nu-i convine această situaţie, ştim din momentul „bileţelului roz”. Atunci i-a cerut preşedintelui României, Traian Băsescu să intervină la procuratură în favoarea dlui Dinu Patriciu, iar refuzul acestuia i-a făcut pe politicienii din 2007 să organizeze prima suspendare a preşedintelui Băsescu. Motivul nespus fiind ca preşedintele Băsescu   a refuzat să intre în jocul de protecţie a demnitarilor şi politicienilor în faţa justiţiei.

În luna mai 2015,  Călin Popescu Tariceanu, alături de mai mulţi colegi din PLR, i-a transmis o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis, în care îi cere „să le înlăture, prin demitere ori prin demisie, din funcţiile pe care le ocupă în mod nedemn, pe Livia Stanciu şi Laura-Codruta Kovesi”.

Trecând peste faptul că al doilea om în stat habar nu are de prevederile constituţionale şi legale, conform cărora şi să fi vrut, preşedintele nu are cum să demită şefi de instituţii din justiţie, demersul dlui Tăriceanu este un atac nemascat al legislativului asupra justiţiei.

Rezultatul a fost că dl Tăriceanu s-a făcut de râs, provocând şi reacţia Prim-vicepresedintelui CE,  Frans Timmermans: „I-am spus foarte clar preşedintelui Senatului: cred că într-un stat de drept nu ai voie să-l ataci pe preşedintele celei mai înalte curţi de justiţie a ţării. Aşa ceva nu se face. Dar el a făcut asta. Şi i-am spus în faţă că nu faci aşa ceva”.

Sigur, dl Tăriceanu judecă în termenii statului comunist: în ţara mea şi cu partidul meu la putere poţi să faci ce vrei, inclusiv să furi, fără să dai socoteală unor forţe străine.

Da, dar atunci nu eram în UE. Să propună dl Tăriceanu ieşirea României din UE, pentru ca demnitarii să poată fura cât vor. Cel puțin să știm clar ce dorește.

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tariceanu, a transmis un memorandum Biroului Permanent al acestei camere, prin care solicita înfiinţarea unei comisii speciale pentru eveluarea democraţiei şi a statului de drept din România.

„Cred că avem nevoie de o evaluare pe care suntem capabili să o facem şi noi, Senatul, cu privire la modul de funcţionare al principalelor instituţii din România şi al modului în care se respectă, de exemplu, raporturile dintre puterile statului, echilibrul puterilor şi controlul lor reciproc, independenţa puterilor în stat”, a declarat dl Tariceanu.

Cum rezultatele acestei evaluări vor fi făcute publice în curând, mă aştept ca respectiva comisie să constate că anchetarea demnitarilor de către justiţie reprezintă un amestec în treburile legislativului.

Cu alte cuvinte, deşi în Constituţie se spune că „nimeni nu e mai presus de lege” (şi de aplicarea ei), comisia Tăriceanu va constata, probabil, că justiţia încalcă independenţa parlamentului, atunci când îi anchetează pe parlamentari.

Acest fapt îl urmăreşte cu îndârjire dl Tăriceanu: justiţia să nu mai aibă dreptul să ancheteze politicienii aflaţi la putere. Eventual doar pe cei din opoziţie, cum rezultă dintr-o altă declaraţie a sa: Cum de fostul preşedinte şi camarila să nu prea sunt deranjaţi de DNA şi îşi fac planuri să revină la putere?”

Cu alte cuvinte, DNA să aresteze opoziţia, să nu mai revină la putere, să candideze doar actuala putere la viitoare alegeri. Curat democraţie, coane Tăriceanu!

Cu ocazia începerii urmăririi penale împotriva lui Victor Ponta, dl Tăriceanu considera că o răsturnare a Guvernului în acest moment ar fi cea mai gravă încălcare a statului de drept din ultimii 25 de ani.

Dl Tăriceanu confundă cu bună ştiinţă (sau nu?) justiţia cu politica.

Adică, justiţia nu are voie să ancheteze nici un membru al guvernului, nici pe premier. Pentru acest act ar echivala cu o răsturnare a guvernului. Pot să fure liniştiţi, în opinia dlui Tariceanu.

Preşedintele Senatului, cel care ar trebui să cunoască legea, încearcă să aburească mase largi de cetăţeni, cărora nu le mai spune că singura modalitate de a da jos un guvern este moţiunea de cenzură.

Nici preşedintele nu are voie să revoce un premier, iar începerea urmăririi penale pentru fapte ce ţin de manadatul de premier se face doar cu aprobarea Camerei respective. Şi atunci, cum să răstoarne justiţia un guvern?

Sunt multe alte declarații anti justitie ale dlui Tariceanu.

Toate acestea sunt declaraţii politicianiste, sau făcute din convingere intimă. În acest din urmă caz, C.P. Tăriceanu reprezintă un real pericol pentru statul de drept, pentru democraţie, pentru apartenenţa României la UE, prin înalta funcţie pe care o ocupă.

 

 

 

 

 

Opinia dvs.